Lumea nu poate sta fara credinta
Au
incercat sa desfiinteze religia deoarece credeau ca religia creeaza probleme.
Acum incet-incet vad si ei ca omul, atunci cand nu crede, nu are frana si
devine fiara; nu poate sta fara idealuri. Un ziarist a mers la un politician
vechi, comunist, si l-a intrebat:”La ce anume trebuie sa ia aminte politicienii
de astazi ca sa reuseasca, ca sa nu esueze?”. Si acela a raspuns: “Noi am esuat
deoarece ne-am pus cu Biserica”. Cu alte cuvinte, comunistii, care nu cred si nu
au nici o nazuinta duhovniceasca, au inteles faptul canuse pot pune cu
Dumnezeu. Acum in Serbia au inceput sa zideasca biserici in unele locuri. Dupa
aceea au vazut din statistici ca acolo unde exista biserici, exista mai putini
bolnavi psihici, se fac mai putine crime, etc. Nu cred, dar ca sa nu dea
medicamente pentru boli psihice, fac biserici. Si Ceausescu, cu toate ca a fost
“ceasului lui eshu” (necuviintei), cu toate ca spunea despre Crestinism ca e
opiul poporului etc., spunea totusi despre crestini ca sunt oameni buni. Pentru
ca toti cei ce credeau aveau frana; nu faceau neoranduieli. In
timp ce ceilalti, care nu credeau, le faceau pe toate praf. Cati sfinti vom avea din Rusia!
Acum se iau de comunism, iar comunistii incearca sa le justifice pe toate. “Lenin
si Marx, spun ei, au fost de acord cu Hristos, dar n-au inteles duhul Lui, de
aceea au facut crime, etc.”. Iar aceasta pentru ca s-au ridicat crestinii:”Vrem
sa revenim la traditia noastra veche”. Mai spun apoi ca toate acestea pe care le-au
facut la Revolutie le-au facut chipurile, pentru ca n-au inteles duhul lui
Hristos!
Va veni
ceasul cand si carmuitorii cei necredinciosi, nu numai cei credinciosi, vor
intelege ca daca nu exista credinta, lumea nu poate sta si de aceea impune,
intr-un anumit fel, oamenilor sa creada ca sa poata tine lumea. Va veni o vreme
cand de nu vei face rugaciune intr-o zi, te vor inchide la inchisoare! Vei da
socoteala celui mai mare daca te-ai rugat sau nu! ….si astfel lucrurile vor reveni la locul lor.
( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu