Daca noi, monahii, nu tinem sarbatorile,
atunci mirenii ce sa mai faca?
Ce
duh exista mai demult in manastiri! Imi aduc aminte cum mirenii sarbatoreau
ziua Crucii pe calendarul nou si dupa aceea aduceau strugurii in Sfantul Munte.
Se intampla ca in ziua cand ajungeau in Sfantul Munte sa avem noi Ziua Crucii
dupa calendarul nostru, dar parintii niciodata nu mergeau sa descarce. Atunci
ori se intorceau, ori lasau acolo si caicul si strugurii. La fel se petrecea si
cu untdelemnul sau cu lemnele, daca veneau in zi de sarbatoare. Si pe atunci
manastirile erau sarace, dar parintii se gandeau:”Daca va vedea cineva pe
calugari ca lucreaza in aceasta zi, ce va spune?”. Preferau de mii de ori sa le
ia furtuna, sa se piarda si strugurii si untedelemnul, decat sa le descarce si
sa piarda sarbatoarea si sa sminteasca si suflete.
Acum
insa…. Odata ma aflam la o manastire in ajunul unei sarbatori si descarcau
struguri. Dupa aceea au fost trimisi mai multi frati sa calce strugurii. Seara
aveau priveghere, dar au mutat-o. si era o sarbatoare mare. ….”la nevoie
mutarea legii se face….”. In alta parte, la o manastire care arsese lucrau
Duminica la reparatii. Atunci mi-am spus:”Iarasi va arde”. Vad si mirenii
lucrurile acestea si dupa aceea spun:”Sarbatorile nu sunt nimic”.
Mai
ales noi, monahii, avem trebuinta de multa luare-aminte ca sa nu lucram in
sarbatori, pentru ca facand asa pacatuim si noi, dar ne facem si pricina de
sminteala mirenilor, pacatuind astfel indoit. Mirenii cauta pretexte ca sa-si
indreptateasca pacatele lor. Se poate ca acestia sa lucreze si zi noapte, sa nu
tina sarbatorile, iar atunci cand vad o calugarita sau un calugar lucrand in zi
de sarbatoare, siliti de-o mare nevoie, le spune diavolul:” Vezi ca si
calugarii lucreaza? Tu de ce sa nu lucrezi?”. Si astfel isi odihneste
constiinta. Chiar si o patura sa scuture o calugarita intr-o Duminica, mirenii
care o vor vedea vor spune:”Daca lucreaza calugaritele, noi de ce sa nu mergem
la serviciu?”. De aceea este trebuinta de multa luare-aminte, ca sa nu ne facem
pricina de sminteala.
-Parinte,
dar daca vine vreun mester sa lucreze intr-o zi de sarbatoare, de pilda la
Intrarea in Biserica a Maicii Domnului?
-Intrarea
in Biserica a Maicii Domnului si sa lucreze mester in manastire!? Nu se
potriveste! Sa nu lucreze!
-Parinte,
aceasta s-a intamplat pentru ca sora nu s-a gandit sa-I spuna sa nu vina.
-Atunci
sora trebuie sa faca canon.
-Parinte,
intr-o zi de sarbatoare, dupa priveghere, daca motaie cineva, poate face un
lucru de mana si sa rosteasca Rugaciunea lui Iisus?
-Metanii
nu poate face? Sa faca metanii ca sa se trezeasca. De ce sa faca lucru de mana?
-Nici
Duminica, dupa ce si-a facut datoriile lui duhovnicesti, nu poate, de pilda,
impleti metanii?
-De
se sa impleteasca metanii? De ce sa nu te saturi duhovniceste in aceasta zi?
Din pacate, intra si in manastiri duhul lumesc. La unele manastiri, precum am
auzit, in Duminici sau in marile sarbatori, incepand de la amiaza calugarii
merg la ascultari. De parca ar muri de foame copiii lor sau ar avea datorii si
le-ar scoate casa la licitatie. Este atat de mare nevoie? Altceva este
arhondarul, bucatarul. La arhondaric si bucatarie este nevoie. Nu se poate sa nu mearga nimeni.
Daca se intampla uneori sa-mi aduca
cineva peste, ii spun:”Ia-l si du-te!”. Daca unul aduce peste viu, iar altul
mort, atunci ar insemna sa ma ocup numai de peste. Si aici (in manastire), daca
aduc pestele in zi de sarbatoare si vreti sa-l pregatiti, atunci cum va veti
bucura de sarbatoare? Va aduceti aminte de Parintele Mina de la Schitul Sf Ana?
Un pescar i-a adus intr-o duminica dimineata peste pentru praznic. “Parinte,
este proaspat”, ii spune. “Bine, dar astazi este Duminica. Cand i-ai prins de sunt proaspeti?”, il
intreba mirat Parintele Mina. “Astazi dimineata”, ii raspunse pescarul. “Arunca-i,
fiule!Acestia sunt afurisiti”, ii spune Parintele Mina. “Si daca vrei sa te
convingi, arunca un peste la motan si vei vedea ca nu-l va manca”. Intr-adevar,
pescarul a aruncat un peste la motan, dar acela si-a intors capul inapoi,
aratand dezgustat. O astfel de sensibilitate o aveau cei de demult.
Astazi
vezi in manastiri la Sarbatorile mari muncitori, mesteri,…..Odata, de Adormirea
Maicii Domnului, la o manastire o echipa de mai multi lucratori cu drujbe taiau
padurea. Cu toate ca cerul era senin, a venit un nor, au cazut niste traznete
langa taietori, care au fugit cuprinsi de atata frica incat, desi padurea a
luat foc, n-au mai anuntat. Cu multa greutate au reusit apoi sa-l stinga. In Duminica
urmatoare iarasi drujbe; de data aceasta au urcat in padure doua echipe.
Incendiile sunt urgia lui Dumnezeu, pentru ca taiem lemne in Duminici si
sarbatori. Si raul este ca un pricepem. Am trecut dincolo de limita rabdarii
lui Dumnezeu.
Daca
au nevoie, calugarii sa faca un sirag de rugaciuni, o suta de boabe, atunci
Dumnezeu va lumina pe cineva si le va trimite o suta de mii. Lucrarea monahului
este rugaciunea. Daca noi, monahii, un avem incredere in Dumnezeu, atunci cine
sa aiba? Mirenii? Dumnezeu se obliga sa-l asculte pe monahul care ii
incredinteaza viata sa. Atunci cand eram in obste, se afla acolo un ajutor de
econom. Acesta isi facea repede toate treburile, desi un era sprinten si un
pleca niciodata din biserica mai inainte de a se termina Sfanta Liturghie. Eu
eram mai sprinten si plecam si inainte de terminarea Sfintei Liturghii ca sa
pregatesc sinodiconul, dar toate imi ieseau anapoda. Uneori mi se varsa ibricul
cu cafea, aletori imi cadeau cestile si paharele si se spargeau; toate imi
mergeau anapoda. Acela pleca la sfarsitul Sfintei Liturghii, isi facea Sfanta
Cruce si credea ca Dumnezeu o sa-l ajute. Iar daca il certau, primea cu
smerenie. Avea smerenie si se folosea indoit.
In
tot cazul, cand oamenii nu dau importanta la amanunte care nu vatama daca se
trec cu vederea, atunci se folosesc si slavoslovesc indoit pe Sfintii pe care
ii praznuiesc. Sa luam aminte pe cat putem ca tot ceea ce facem sa nu fie in
[aguba celor duhovnicesti, ci sa le dam intaietate acestora, ca sa se
sfinteasca toate lucrarile noastre si sa avem si binecuvantarea lui Dumnezeu.
Daca cineva pune mai inainte treburile si pe urma rugaciunea, pretuieste mai
mult cele materiale decat cele duhovnicesti. Iar lucrul acesta dovedeste
mandrie si lipsa de evlavie. Lucrul ce se face nu se sfinteste prin falimentul
duhovnicesc. Daca vom da intaietate la cele duhovnicesti, Dumnezeu pe toate le
va randui. Daca noi, monahii, un tinem sarbatorile, atunci mirenii ce sa mai
faca? Daca noi nu facem cele duhovnicesti si un rugam pe Sfintii sa ne ajute,
cine se va ruga lor? Spunem ca noi credem in Dumnezeu, dar un avem incredere in
El. Daca noi, monahii care purtam rasa, un respectam Canoanele, ci pe toate le
calcam si le necinstim, ce sens mai are atunci viata noastra?
( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu