“Las toate
averile mele….”
Tarul
cel Mare a murit in clipa cand a inceput sa-si scrie testamentul. Incarcat de
putere lumeasca si de o uriasa avere, nu-I venea sa creada ca va muri asa
curand. Pe urma, abia a putut scrie cuvintele: “Las toate averile mele….”
Cui?
Bogatul si
calatorul
Un
biet calator sarac ceru salas la casa unui bogat zgarcit.
-Mergi
de-aici – se rasti bogatul -, ca doar casa mea nu-I han la drumul mare, pentru
calatori!
-Ingaduie-ma,
te rog, - raspunse saracul – sa-ti pun trei intrebari si apoi voi pleca in
drumul meu! Cine a locuit aici inainte de dumneata?
-Tata.
-Dar
inainte de dansul?
-Bunicul.
-Si
dupa dumneata, cine va locui aici?
-Fiul
meu.
-Precum
se vede – zise saracul -, aici, in casa asta, nu sta nimeni de statornicie. Se
duc unii si vin altii, niste calatori sunteti si dumneavoastra, iar casa asta e
un han, in care ar trebui sa primiti si pe cei saraci.
Cuvintele
saracului strapunsera inima bogatului zgarcit. Si, din acea clipa, n-a mai
respins pe saraci si s-a facut izvor de mila si milostivire pentru ei.
“Aici este
raiul meu!...”
Un
scriitor si vestitor al Evangheliei, Bettex, istoriseste urmatoarele:
“Inainte
cu zece ani, am cercetat pe un vechi prieten de-al meu. L-am aflat intr-o
splendida situatie materiala. Locuia intr-un palat inconjurat de o gradina, ca
un adevarat paradis.
Am
incercat sa-I vorbesc despre cele sufletesti, dar prietenul meu intrerupse
vobele mele si le puse punct, graind sfidator: Dragul meu prieten, mie in zadar
imi graiesti astfel de lucruri. Raiul meu, iata-l, acesta este!... Acesta este
raiul meu!
Peste
cinci ani, l-am cercetat din nou, dar, vai, ce schimbari grozave am aflat!
Gradina era darapanata, casele ruinate…. Prietenul meu zacea bolnav de ani de
zile. Un copil al lui se inecase. O fata incheiase o casatorie nefericita. Mai
avea o singura fata, pe care am auzit-o astfel intelegandu-se cu tatal sau
bolnav:
Tata
draga, ma duc la oras. Ce ai dori sa-ti mai aduc? Un streang! – grai tatal ei
chinuit de boala.
In
decurs de cinci ani, raiul prietenului meu devenise un adevarat iad”.
(600 de istorioare
religioase – preot Iosif Trifu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu