O noua zi de plimbare
Sa continuam plimbarea din mica vacanta.
A doua zi nu am fost la manastire la Giurgiu, ci am pornit spre manastirea
Dintr-un lemn. Simteam amandoi nevoia de a sta de vorba cu parintele si cu
maicuta, asa ca, dupa ce ne-am saturat de somn am pornit la drum. Cu voia lui
Dumnezeu, am ajuns cu bine si ne-am intors cu bine. Din aceasta excursie nu am
poze, fiind un traseu pe care noi il facem foarte des.
Sambata dimineata, ne-am trezit si am pornit din nou la drum. De data
aceasta catre Giurgiu, insa nu doar noi doi, ci si cu Anduta (fericirea ei ca a
condus aproape tot drumul).
Deci, am pornit
de dimineata catre Manastirea Samurcasesti. Desi sambata, drumul a fost putin
cam aglomerat, insa am ajuns cu bine. Pentru ca am plecat in graba, ne-am luat
cate ceva de mancare la pachet si am mancat la o benzinarie, dupa care am
pornit mai departe, ajungand la manastire pe o ploaie torentiala. Primul lucru
la care ne-am oprit nu a fost biserica ci............pangarul, de unde am
cumparat cozonac si cornulete delicioase. Am mers si in biserica, ne-am
inchinat, am facut cateva poze, dupa care am pornit spre biserica Draganescu.
Aici, am intrat in curte, insa biserica era inchisa. Eu am zis: asta e, mergem
mai departe. Radu insa, a sunat la numarul de telefon afisat pe usa bisericii
si nu s-a clintit de acolo pana cand nu a venit doamna sa ne deschida. Intre
timp au mai venit si alte personae. In final a venit si doamna respective, ne-a
deschis biserica si am putut sa ne inchinam la icoanele pictate de parintele
Arsenie. Mi-a lasat o impresie extreme de placuta. Fata de ultima data cand am
fost, acum in interior totul era renovat, mobilier nou, pangarul foarte bine
aprovizionat.
Biserica de la Draganescu
Plecand de la Draganescu, am pornit mai departe spre Giurgiu. Drumul pana
acolo a fost destul de usor de parcurs, fiind sosea pe 4 benzi. Partea proasta
a fost ca desi soseaua era buna, desi nu erau sate, erau.....restrictii de
viteza. Ciudat, dar asta e. La intrarea in Giurgiu, ne-am intalnit cu Anda,
prietena si colega Andreei. Surpriza a fost mare de ambele parti.
La iesirea din oras, pe locul unei foste unitati militare, se afla
manastirea Sfantul Ioan Rusul. O manastire mica, cu doar 3 vietuitori, insa
foarte frumoasa. Minunata. Cand am ajuns noi, deja incepuse slujba vecerniei.
Am stat si noi la o parte din slujba, dupa care am pornit spre casa, pentru ca
trebuia sa trecem si pe la parintii mei. Am stat atat de mult pe centura
Bucurestiului, incat am renuntat sa mai mergem la ai mei parinti. Cand ne-am
apropiat de casa, am facut comanda de pizza si am mancat toti 4, pentru ca a
venit si Mihai din tabara.
Acesta a fost
miniconcediul nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu