Bucurie mare
Desi tricotez de ceva ani, am lucrat mai mult pentru copii. Intotdeauna sotul meu ma ruga sa ii lucrez si lui cel putin un pulover, asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am lucrat. Si poate ca nu ii lucram, insa, in primavara, cand am fost amandoi la mercerie sa luam ce ne trebuia pentru martisoare, i-a placut tare, tare mult un fir de culoare verde-negru, asa ca l-am luat imediat.
De cand am cumparat materialul, tot timpul ma intreba cand incep sa il lucrez, asa ca am lasat totul deoparte si m-am apucat de lucru. Am lucrat acasa seara, in masina, cand am fost la prietenii nostri la Constanta si de cate ori am prins cate un moment liber.
Nu va spun ce bucurie pe el sambata cand a venit de la tara (a fost la sapa la socrelina) si l-a vazut terminat. S-a bucurat ca un copil.
Acum trebuie sa mergem sa luam fermoar si sa vedem cine il pune ca eu nu ma pricep.
Dar sa va arat si produsul, nu-i asa?
Din pacate, poza nu este foarte clara, ca este facuta cu telefonul, insa imediat ce il prind liber pe baiat, il pun sa faca o poza asa cum trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu