Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Filofteia de la Curtea de Arges si ale Sfantului Ambrozie, episcopul Mediolanului, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt din Pateric, că, după iesire, sufletul primeste înfricosată cercetare în văzduh.

Zicea fericitul Teofil arhiepiscopul: „Fratilor, câtă frică si cutremur si câtă nevoie suferă sufletul când se desparte de trup, sau după despărtire? Că vin către dânsul toate începătoriile si puterile întunericului. Si îi aduc lui toate păcatele cele întru stiintă si întru nestiintă, de la nastere până la ceasul cel mai de pe urmă al lui, întru care s-a despărtit de trup si stau pârând cumplit. Dar stau si sfintele Puteri înaintea fetei demonilor, aducând împotrivă vreo oarecare faptă bună, ce a lucrat sufletul acela. Deci, ce fel de cutremur ti se pare a avea atunci acesta, la o înfricosătoare cercetare ca aceea si la o neamăgită cercare, la judecată fiind supus? Nu este cu putintă a povesti cu cuvântul sau a întelege cu cugetul frica aceea ce cuprinde pe suflet atunci, până la dumnezeiasca hotărâre.

Deci, de i se va da lui izbăvire, îndată cei ce se împotrivesc celor răi iau putere si el e răpit de dânsii si fără opreala se duce întru negrăită bucurie si slavă, întru care va fi asezat. Iar dacă, întru lenevire trăind se va afla nevrednic de izbăvire, aude acel glas înfricosător: „Să fie depărtat necredinciosul, ca să nu vadă slava lui Dumnezeu.” Atunci îl ajunge pe el ziua mâniei, ziua necazului si a durerii celei nesfârsite, că se dă în întunericul cel mai dinafară, în iad pogorându-se, în vesnicul foc osândindu-se, si într-ânsul, în veci netrecuti va fi, muncindu-se.

Unde este atunci nălucirea lumii si lauda? Unde este mărirea desartă si răsfătarea, dulceata desartei, a nestătătoarei vieti? Unde banii? Unde bunul neam? Unde tată sau mamă? Sau frati sau prieteni? Cine din acestia va putea să scape sufletul cel ars în foc si cumplit muncit de alte nepovestite chinuri? Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, facatorul de minuni, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre primirea de străini care mai mare este înaintea lui Dumnezeu, decât viata pustnicului din pustie.

A fost un oarecare staret în Siria, care petrecea aproape de cale, vietuind nu departe de pustie. Si acesta îi era lucrul lui: adică, în ceasul în care vedea vreun călugăr sărac venind din pustie, îl primea pe el cu bucurie si-i făcea lui odihnă, ospătându-l si adăpându-l. Deci, a venit la el, odată, un sihastru si i-a pus acestuia înainte bucate, iar acela nu vrea să mănânce, zicând că posteste. Iar staretul s-a mâhnit, însă i-a zis: „Să nu treci pe la mine nemâncând bucate, rogu-mă tie. Sau dacă nu voiesti, apoi vino să ne rugăm si, iată, un copac este aici. Iată dar, care din noi, închinându-se, de se va închina cu dânsul împreună si copacul, apoi acestuia să-i urmăm si să-l ascultăm amândoi.”

Deci, si-a plecat, adică, genunchii sihastrul, la rugăciune si nu s-a făcut nimic; după aceea s-a plecat la rugăciune si primitorul de străini; si îndată s-a închinat copacul împreună cu dânsul. Si, luând adeverire si încredintându-se, au lăudat pe Dumnezeu, Cel ce face unele minuni ca acestea prin plăcutii Săi.

  

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Sava cel Sfintit Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt despre un oarecare preot, care a fost vorbit de rău la episcopul său si, fiind închis în temnită, a fost eliberat de înger.

Ca la opt stadii de la cetatea Samiei, era un sat ce avea o biserică al cărei preot a fost vorbit de rău la episcopul său. Deci, necercetând cele despre dânsul, episcopul, trimitând, l-a adus pe el din sat si l-a dat la temnită, unde era obiceiul a se închide clericii care greseau. Si, fiind el în temnită, a sosit si sfânta Duminică. Iar în noaptea aceea, i s-a arătat lui un tânăr foarte frumos la chip si i-a zis: „Scoală, preotule, si te du la biserica din satul tău si să slujesti acolo Liturghia.” Si a zis către dânsul preotul: „Nu pot, de vreme ce sunt închis.” Iar cel ce i s-a arătat i-a zis: „Eu îti voi deschide tie temnita si să vii după mine.” Si, deschizându-i usa, l-a scos el afară si a mers înaintea lui, până la o stadie, spre satul preotului. Iar după ce s-a făcut ziuă, cel ce era mai mare peste temnită a intrat să caute pe preot si, neaflându-l, îndată s-a dus la episcop si i-a spus: „A fugit preotul din temnită, cheia fiind la mine.” Iar episcopul, socotind că a fugit cu adevărat, a trimis pe o slugă a sa zicându-i: „Mergi si vezi dacă preotul este în satul lui; si să nu-i zici lui nimic.”

Deci, mergând, sluga l-a aflat pe el în biserică, slujind Sfânta Liturghie si, întorcându-se, a spus episcopului cum că acolo este si l-a aflat pe el slujind Liturghia. Iar episcopul si mai mult s-a mâniat asupra lui si s-a jurat că, dimineata ce urma, cu multă necinste, îl va aduce pe el. Dar noaptea, i s-a arătat preotului tânărul, care mai înainte îl scosese din temnită, zicându-i: „Să mergi ca să te duc acolo unde te-a pus episcopul cetătii.” Si, luându-l, l-a dus pe el si l-a pus în temnită, nestiind străjerul temnitei. A doua zi însă, acesta, înstiintându-se, a mers si a spus episcopului cum că preotul se afla în temnită.

Si episcopul, înspăimântându-se si chemând pe preot, l-a întrebat pe el, zicându-i: „Cum ai iesit din temnită si cum, iarăsi, ai intrat, nestiind temnicerul?”. Si a zis preotul: „O slugă cu chipul foarte frumos, venind de la tine, stăpâne, mi-a poruncit să merg la biserica din sat si mi-a deschis mie temnita si m-a scos si înaintea mea mergea, până la o stadie spre satul meu. Apoi, iarăsi, într-altă noapte, acelasi tânăr, luându-mă pe mine, m-a băgat în temnită.” Deci, a adus înainte episcopul, pe toate slugile sale si nici pe unul dintr-însii n-a cunoscut preotul. Si îndată a cunoscut episcopul cum că îngerul lui Dumnezeu a fost acela ce a făcut această minune, ca să nu se ascundă viata cea bună a preotului, ci ca să stie toti că Dumnezeu proslăveste pe robii Săi. Si episcopul, folos primind, a slobozit pe preot cu pace. Iar pe cel care-l vorbise de rău l-a pedepsit, mult certându-l, ca nu si altii, pe nedrept, să vorbească de rău pe preoti.

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintei Mari Mucenite Varvara si ale Sfantului Cuvios Ioan Damaschin, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt despre iesirea sufletului si suirea la ceruri.

Fericitul Ioan cel Milostiv grăia de-a pururea despre pomenirea mortii si despre iesirea sufletului, că-i era lui descoperit de la Sfântul Simeon Stâlpnicul, zicând că, iesind sufletul din trup si vrând să se suie la ceruri, îl întâmpină pe el cetele dracilor si-l întreabă, mai întâi, de minciuni si de clevetiri; că dacă de acelea nu s-a pocăit, apoi este oprit de către draci. Si iarăsi, mai sus dracii întâmpină sufletul si îl întreabă despre desfrânare si trufie, si, dacă de acestea s-a pocăit, se izbăveste de dânsii. Si multe sunt împiedicările si întrebările sufletului, de către draci, vrând acesta să meargă la ceruri. Vin după acestea dracii mâniei si invidiei si vorbirii de rău, ai iutimii, ai mândriei, ai grăirii de rusine, ai nesupunerii, ai cămătăriei, ai iubirii de argint, ai betiei, ai vrajei, ai descântecelor si lăcomiei, ai urei de frati, ai uciderii, ai furtisagului, ai nemilostivirii.

Si când ticălosul acela de suflet se duce de la pământ la cer, nu stau aproape de dânsul Sfintii îngeri si nici îi ajută lui, ci singur sufletul nostru pentru sine dă răspuns, prin pocăintă si prin fapte bune, iar mai mult decât toate prin milostenie. Că orice păcat pentru care nu se pocăieste aici din cauza uitării, apoi, dincolo, prin milostenia făcută în timpul vietii se izbăveste de silnicia vămilor drăcesti. Deci, acestea stiindu-le, fratilor, să ne temem de acel ceas amar, când ne vor întâmpina pe noi acei cruzi si nemilostivi vamesi, către care nu ne vom pricepe ce vom zice. Drept aceea, acum să ne pocăim de toate răutătile si după puterea noastră să facem milostenie, care poate să ne petreacă pe noi de la pământ la cer si să ne slobozească pe noi de la drăceasca oprire. Multă este ura lor spre noi si mare este si frica noastră si primejdia văzduhului aceluia. Că dacă de la o cetate până la altă cetate, aici pe pământ, avem trebuintă de un om care să ne ducă pe noi, ca nu cumva rătăcind, să cădem în locuri rele sau în râuri de netrecut sau între tâlhari neîmblânziti, cu atât mai vârtos avem trebuintă de călăuze, si povătuitori dumnezeiesti, care să ne ducă pe calea cea lungă si vesnică, care începe în ziua mortii, la iesirea sufletului din trup, pe care nu putem în nici un chip să nu o străbatem si să scăpăm. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Gheorghe de la Cernica si Caldarusani si ale Sfantului Proroc Sofonie, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt al Cuviosului Părintelui nostru Arsenie, pentru lucrurile omenesti.

A zis Daniil, ucenicul Sfântului Arsenie, că le spunea lor Părintele Arsenie, ca despre un altul oarecare, grăind (însă el însusi era acela) că, singur sezând el în chilie, a auzit un glas, zicându-i: „Vino ca să-ti arăt tie lucrurile cele omenesti!”. Deci, sculându-se, a iesit la un loc oarecare si i-a arătat îngerul Domnului, acolo, pe un arap care tăia lemne, si care, făcând o sarcină grea, încerca să o ducă si nu putea. Deci, în loc ca să mai ia din sarcină si să lepede, ca să o poată ridica si să o ducă, el, dimpotrivă, ducându-se, mai tăia alte lemne si mai adăuga, punându-le peste sarcină si aceasta încă de mai multe ori o făcea. Apoi, i-a arătat lui pe un om care sta la un put si scotea apă dintr-ânsul si o turna într-o cadă crăpată, încât dintr-insa apa iarăsi curgea înapoi în put. Si i-a zis lui îngerul: „Asteaptă putin si-ti voi arăta tie alt lucru”. Si a văzut doi oameni călări pe cai, care voiau să treacă prin usa unei biserici, ducând o bârnă în curmezis, dar nu puteau să intre.

Cel ce tăia lemne este acela ce petrece întru multe păcate si, în loc de pocăintă, alte fărădelegi adaugă peste cele dintâi. Iar cel ce scotea apa aceea este omul care face fapte bune, iar de păcate nu se părăseste, nici nu se lasă, si pentru aceasta îsi pierde plata sa, cea de la Dumnezeu. Cei cu bârna sunt cei ce fac faptele cele bune cu mândrie si nu voiesc să umble pe calea duhovnicească cea smerită; si de aceea rămân afară de împărătia lui Dumnezeu. Deci, se cuvine fiecăruia ca în curătenie să-si câstige faptele bune, ca nu în zadar să se ostenească. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

FINAL DE NOIEMBRIE

 BUCURIILE LUNII NOIEMBRIE

 Noiembrie a fost luna plina de bucurii, cu plimbari, cu diferite cursuri si proiecte.

-        Am participat la prima intalnire - “Puterea bunatatii” (din cadrul cursului “Fii povestitor”); un domeniu nou, o experienta interesanta. Abia astept urmatoarele module ale cursului, iar dupa perioada sarbatorilor de iarna (o perioada foarte aglomerata) voi incerca sa pun in practica ceea ce am invatat.

-        Am organizat, impreuna cu “Micii creatori”, expozitia “Dovleacul-culoare si aroma”, pentru a demonstra ca dovleacul este, in primul rand, foarte folositor. Desi proiectul a fost altul, am reusit doar sa aratam utilitatea proiectului din punct de vedere culinar.

-        La inceput de luna ne-am intalnit cu Tinerii ortodocsi la “Popeye’s” pentru a serba ziua de nastere a tuturor. A fost o intalnire frumoasa, care ne-a apropiat mult unii de altii. A fost o intalnire in care telefoanele au stat cuminti pe masa, iar noi am discutat multe subiecte interesante. La final, tinerii si-au dorit sa mai avem astfel de intalniri. Asa ca, de anul viitor, vom serba astfel fiecare reusita.

-        Am fost la deschiderea Targului de Craciun de la Craiova. A fost superb. Am citit ca anul acesta a ocupat locul doi, in competitia celor mai frumoase targuri de Craciun, locul intai fiind ocupat, la o mica diferenta de voturi, de Targul organizat de Gdnask. Despre acest Targ am povestit aici, aici si aici.

-        Am fost la Targul de Craciun de la Sibiu.

-        Am finalizat cursul “Personaj principal sau figurant in viata ta.

-        Am participat la cursul “Iertare si ratiune”

-        De Sfantul Andrei am petrecut un weekend minunat alaturi de fiica si nepotii nostri.

-        Am participat la slujba de hram Sfintii Mihail si Gavriil la bisericuta de la Pantesti, din judetul Prahova.

-        Am participat la slujba de hram Sfantul Andrei la frumoasa biserica de la Provita de Jos.

- In cadrul atelierelor de gătit săptămânale micutele domnișoare au pregătit:

          - tort pentru ziua de naștere a mamei

    - au pregătit frigărui

 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre rugaciune

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Avacum, ale Sfantului Mucenic Mitropi. ale Sfantului Porfirie Kavsocalivitul si ale Sfantului Ierarh Solomon, arhiepiscopul Efesului, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, învătătură a Sfântului Ioan Gură de Aur, despre rugăciune.

Toti stiu că începătura a tot binele este rugăciunea, millocitoarea vietii vesnice si a mântuirii. Sunt nevoit, dar, să vă grăiesc,de dânsa, pe cât voi putea, ca unora ce, deprinzându-vă a vietui în rugăciune si îndeplinindu-vă de-a pururea lucrurile lui Dumnezeu, cuvântul acesta si mai silitori să vă facă pe voi. Iar.pe de altă parte, ca cei ce vietuiesc molatic în rugăciune si îsi lasă sufletul pustiu, să-si cunoască paguba pentru vremea trecută si să nu se lipsească de mântuire în cealaltă vreme. Deci, iată cel dintâi mare lucru ce voi grăi despre rugăciune: tot cel ce se roagă vorbeste cu Dumnezeu. Dar cum se poate, om fiind, să vorbească cu Dumnezeu? Toti, adică, stiu, dar nu putem spune cu de amănuntul cinstea aceasta. Că această cinste covârseste si marea vrednicie a îngerilor, măcar că ei mai bine o stiu, precum un slăvit prooroc spune despre dânsii că, făcând ei cu frică rugăciunile, pe care le aduc lui Dumnezeu, îsi acoperă cu aripile fetele si picioarele, cu multă cuviintă, cucernicie si cu sfială. Că adică, nu pot tăcea de atâta frică. Asemenea si celelalte toate, adică firea si viata si întelepciunea si cunostinta si tot ce se poate spune, toate sunt deosebite de ale noastre. Iar rugăciunea este lucru de obste al îngerilor si al oamenilor. Si nu este nici o deosebire între amândouă firile de rugăciune. În taină te asează, deci, împreună cu dânsii si degrabă vei păsi în viata lor, în cinstea si în bunul neam, si întru cunostintă, prin viata ta, în tot locul si ceasul. Deci, să ne sârguim către Dumnezeu prin rugăciuni, că ce lucru va fi mai luminos decât al celor ce vorbesc cu Dumnezeu si I se roagă? Si ce este mai drept? Si ce este mai întelept? Dar ce se cuvine a mai zice când e vorba de cei ce vorbesc cu Dumnezeu si I se roagă? Aceluia se cuvine cinstea si stăpânirea în veci!

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Ioan Damaschin

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Andrei cel intai chemat, Ocrotitorul Romaniei, ale Sfantului Ierarh Andrei Saguna, mitropolitul Transilvaniei si ale Sfantului Ierarh Frumentie, episcopul Etiopiei, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin, despre cei răposati.

Acel cuvânt ce zice că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui si la venirea Ziditorului, fiecare va secera ceea ce a semănat, precum si toate câte se vor zice la înfricosatul Lui răspuns, toate despre sfârsitul lumii acesteia sunt. Că atunci nicidecum nu va mai fi ajutor vremelnic si toată cearta va înceta, fiindcă târgul se va strica, nu va mai fi nici cumpărare, nici dobândă. Că unde vor fi atunci săracii, unde slujbele, unde cântările, unde faptele bune? Drept aceea, mai înainte de ceasul acela, unul pe altul să ne ajutăm. Că nu este nedrept Dumnezeu, ca să uite faptele, după cum zice dumnezeiescul apostol. Iar Atanasie, în cuvintele sale a zis: „Măcar si în văzduh de se va fi dus, cela ce s-a săvârsit întru buna credintă, tu însă să nu ostenesti de a-i aprinde la mormânt untdelemn si lumânări, chemând pe Hristos Dumnezeu, că primite sunt acelea de Dumnezeu si multă răsplătire aduc, că untdelemnul si lumânarea sunt ca ardere de tot, iar dumnezeiasca si cea fără de sânge Jertfă este curătire. Iar ceea ce se dă la săraci, mai mult decât toată facerea de bine foloseste. Aceasta, dar, stiută să fie, că jertfa cea de gând a celor morti le foloseste, care, în această viată, au petrecut cu înfrânare de la faptele rele. Pentru aceea, si după moarte, le folosesc lor, cele ce se fac aici pentru dânsii. Dumnezeului nostru, slavă acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

  

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Paramon si Filumen si ale Sfantului Cuvios Pitirum, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, că nu este bine să dea monahul cele de trebuintă la rudele sale, că foc este.

Un călugăr avea în lume un frate sărac si cele ce avea în chilia lui le da fratelui mirean, însă pe cât îi da lui, acela încă mai mult sărăcea. Deci, ducându-se călugărul să spună aceasta staretului, i-a zis lui staretul acela: „Eu te voi învăta pe tine să faci asa: de acum înainte să nu-i mai dai lui, ca să nu te vatămi si pe tine si pe dânsul, ci să-i zici lui: frate, până am avut eu, îti dam tie, iar acum tu, din ceea ce vei dobândi, să-mi aduci si mie. si orice-ti va aduce tie, primeste de la dânsul. Si de vei vedea undeva străin, sărac sau bătrân, dă-le lor si roagă-i pe ei să facă rugăciuni pentru dânsul”. Deci, mergând călugărul acela, a făcut asa si după ce a venit la dânsul fratele său mirean, el îndată i-a spus lui, precum îl învătase pe el staretul. Si s-a dus fratele lui mâhnit.

Însă, a doua zi, luând din ostenelile lui putine verdeturi, le-a si adus fratelui său călugăr, iar acesta, luându-le pe ele, le-a dat bătrânilor si i-a rugat pe ei să facă rugăciuni pentru fratele lui. Si, luând binecuvântare, s-a întors la casa sa. Apoi, iarăsi, a mai adus, fratelui trei pâini si verdeturi si, luându-le, călugărul a făcut la fel ca si mai înainte si, luând binecuvântare, iarăsi s-a dus. Deci, a venit a treia oară, aducând multe de trebuintă si vin si peste, încât, văzându-le fratele, s-a înspăimântat. Si, chemând pe cei săraci, i-a odihnit pe ei. Zis-a călugărul către fratele lui: „îti trebuie oare ceva de la mine?”, iar mireanul i-a răspuns: „Nu-mi trebuie nimic, stăpânul meu, că atunci când luam de la tine, ca focul intra în casa mea si mânca lucrurile, iar de când n-am mai luat, nădăjduindu-mă spre Dumnezeul meu, de toate sunt îndestulat”.

Deci, călugărul, ducându-se, a spus staretului toate cele ce se făcuseră. Iar staretul i-a zis lui: „Oare nu stii că lucrul călugărului este foc si oriunde intră arde? Iar dacă cineva aduce milostenie la călugări, apoi primeste rugăciuni de la dânsii si asa se binecuvântează si se îmbogătesc unii pe altii.

 

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Varlaam

Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Mucenic Stefan cel Nou si ale Sfantului Mucenic Irinarh, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii! 

Întru această zi, pilda Sfântului Varlaam, despre bogati si săraci.

A fost un împărat mare si bogat si slăvit si i s-a întâmplat lui a călători într-o trăsură aurită înconjurată de ostasi, precum se cade împăratilor. Deci, a întâlnit doi oameni îmbrăcati în haine rupte si proaste, trasi la fată si galbeni; însă, împăratul îi cunostea pe ei, că prin obosire trupească, cu osteneala postului si cu sudoare, îsi cheltuiseră trupul. Si cum i-a văzut pe ei, a sărit îndată din trăsură si, căzând la pământ, s-a închinat lor. Apoi, sculându-se, îi cuprindea pe ei cu dragoste si-i săruta. Dar dregătorii lui nu se învoiau cu acestea si cârteau, că făcea ce nu se cade slavei împărătesti, însă, ei, nepricepându-se, nici îndrăznind a-l mustra în fată, au spus fratelui împăratului să grăiască cu el, zicându-i: „Nu ti se cade a defăima slava coroanei împărătesti”. Dar acesta, grăind fratelui său, împăratul i-a dat un răspuns pe care fratele său nu l-a înteles.

Deci, avea obicei împăratul acela, când da cuiva un răspuns de moarte, trimitea la poarta lui un vestitor, ca prin trâmbită de moarte să afle porunca cea împărătească, iar glasul trâmbitei îl cunosteau toti, că vinovat se face acela de osândire la moarte. Si, făcându-se seara, a trimis împăratul o trâmbită de moarte, ca să trâmbiteze la poarta casei fratelui său. Iar acesta cum a auzit trâmbita de moarte, nu mai întelegea nimic si, la aceasta s-a gândit toată noaptea. Iar a doua zi, îmbrăcându-se în haine de mâhnire si de plângere, împreună cu femeia si cu fiii săi, au mers la palatul împăratului si au stat înaintea usilor, plângând si tânguindu-se. Deci, l-a chemat pe el împăratul la sine si, dacă l-a văzut tânguindu-se, ia zis: „O, nepriceputule, te-ai înfricosat atâta de un vestitor al fratelui tău, celui asemenea născut ca tine si cinstit, fată de care nu te stii vinovat nicidecum. Apoi, cum ai adus părere de ocară asupra mea, că am sărutat cu smerenie pe vestitorii Dumnezeului meu, care mi-au însemnat mie moartea, cu mai mare glas decât trâmbita? Si înfricosată îmi este întâlnirea cu El, că eu îmi stiu cele multe si mari păcate, ce am săvârsit. Deci, iată, am ales un chip ca acesta, ca să te înveti din însăsi mustrarea ta. Asemenea, degrabă voi mustra, la arătare, si pe cei ce s-au întocmit cu tine la defăimarea cea asupra mea”. Si asa socotind si pe fratele său învătându-l, l-a slobozit pe el la casa lui.

După aceea, a poruncit împăratul să se facă patru sipete de lemn. Si a hotărât ca două dintr-ânsele să se învelească cu aur să se pună într-ânsele oase de morti; si, cu piroane de aur, le-a încuiat pe ele. Iar pe celelalte două le-a uns cu răsină si cu smoală si le-a umplut cu pietre scumpe si cu mărgăritare de mult pret si toate binemirositoare miresme si le-a înfăsat pe ele cu niste tesături aspre de păr. si a chemat pe dregătorii, cei ce se smintiseră de dânsul pentru întâmpinarea smerită a celor doi oameni, si a pus cele patru sipete înaintea lor, ca să socotească de cât pret sunt vrednice cele aurite si de cât pret cele unse cu răsină. Iar ei, pe cele aurite le-au pretuit, zicând că de mult pret sunt vrednice, că le socoteau pline de împărătesti coroane si brâie. Iar cele unse cu smoală si cu răsină, ziceau că sunt de un pret mic si prost. Deci, le-a zis lor împăratul: „Am stiut eu că asa se cuvine a vă grăi vouă, că ochi trupesti si trupesc chip aveti, dar aici nu se cade a socoti asa, ci a vedea si cu ochii sufletului, pe cele ce sunt înlăuntru, fie cinste, fie necinste”. Si a poruncit împăratul să deschidă sipetele cele aurite si, deschizându-le, rău miros a iesit dintr-ânsele si, asa, s-a văzut că sunt urâte. Si le-a zis lor împăratul: „Acesta este chipul celor ce sunt îmbrăcati în haine luminoase si slăvite, mândrindu-se cu multă putere si slavă, iar înăuntru sunt pline de oase moarte si de lucruri rele”. După aceea, a poruncit să deschidă pe cele cu răsinile si unse cu smoală. Si, deschizându-le pe acestea, i-a veselit pe cei ce erau acolo cu strălucirile ce se aflau într-ânsele si cu buna mireasmă ce iesea din ele. Deci, le-a zis împăratul: „Oare, stiti cu cine se aseamănă sipetele acestea? Ele sunt asemenea cu acei oameni smeriti, ce erau îmbrăcati în haine proaste, al căror chip din afară văzându-l voi, ati socotit defăimare a coroanei împărătesti, plecăciunea mea până la pământ înaintea lor. Dar eu m-am minunat de dânsii, cunoscând cu ochii sufletului frumusetea si cinstea lor sufletească si i-am socotit mai buni decât coroanele, mai buni si mai cinstiti decât împărătestile mese”. Si asa, împăratul a înfruntat pe dregătorii săi si i-a învătat pe ei a nu se sminti de cele văzute cu ochii trupului, ci să ia aminte, cu ochii sufletului, la cele dinlăuntru. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)