Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Emilian de
la Durostorum si ale Sfantului Cuvios Pamvo, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Al patrulea
mag
Există o
poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi doreau să se
închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce
avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi o
perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în
Babilon, unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit,
pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat
safirul pentru a-l îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. Toate
acestea l-au întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja
fără el, însă nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de
steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja
pe prunc, că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta
Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa
sa, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-l omorî.
Femeia îşi apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruţător
rubinul şi i-a spus:
- Lasă
copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va afla de
târgul nostru.
Ademenit de
nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit. Tânăra femeie i-a
mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă.
Acesta s-a
hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitor. Acum, mai avea un singur dar,
perla. A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus, însă
fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina,
Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că, în sfârşit, ştie unde îl
poate găsi, s-a grăbit spre ludea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că
Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Căpăţânii. S-a grăbit magul spre locul
acela cu dorinţa să-L vadă în viaţă pe Mântuitor, să-I ducă darul său pe care
îl păstrase de atâta timp. Insă, prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce
duceau în sclavie o tânără evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:
- Dacă îi
daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteţi vinde şi împărţi banii.
Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.
Lacomi,
soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de fericire, nu
ştia cum să-i mulţumească străinului. Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă
măcar o clipă pe Mântuitor, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Îi
era ruşine să se închine împăratului împăraţilor fără nici un dar. Însă, când a
ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:
- În
sfârşit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar
nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu? - a întrebat mirat magul.
- Tot ce
duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău
a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care îl
iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.
Cine nu
caută nevoile celorlalţi spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulţumire
şi bucurie, nu va afla adevărata viaţă. Cu cât te apropii mai mult de oameni,
cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.
"Să
dorim binele fraţilor noştri şi mântuirea tuturor oamenilor mai mult decât pe a
noastră." (Sfântul Teodor Studitul)
(Cele mai frumoase
Pilde si povestiri crestin-ortodoxe- Leon Magdan)
