DESPRE POST (II)

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici din manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 CE ESTE POSTUL (II)

Avva Teona spune:

“Intre ce fapte bune ar trebui numarat postul? In numarul unor bunatati precum acestea: dreptatea, intelepciunea, barbatia si infranarea, care pe de-a-ntregul nu pot sa-i fie impotriva? Daca asezam insa postul si infranarea in randul faptelor bune, atunci fara indoiala intrebuintarea hranei si a bauturii ar trebui asezata intre lucrurile cele rele si pline de pacat. Insa Sfanta Scriptura nu ne ingaduie sa cugetam asa. Astfel, nimeni nu va fi osandit pentru intrebuintarea hranei. Postul face parte din faptele cele bune de mijloc; in acest chip, noi nu suntem condamnati ori pedepsiti intru el”.

“Postul nu este un bun necesar in sine. El este de folos in dobandirea curatiei inimii si a trupului, intru dobandirea pacii”.

(Sfintii Parinti despre “Folosul si puterea Postului”)

SEMINTE DE CANEPA

 MIC DEJUN CU SEMINTE DE CANEPA

 Pentru ca este prima saptamana de post, o saptamana in care se recomanda un meniu ceva mai usor si pentru ca suntem si intr-o perioada de regim, am ales ca pentru micul dejun sa folosim semintele de canepa.

Semintele de canepa sunt foarte hranitoare si reprezinta o sursa bogata de proteine. De asemenea, reprezinta o sursa importanta de acizi grasi esentiali Omega-3 si Omega-6, cu rol important in mentinerea sanatatii inimii si a sistemului imunitar. Sunt foarte bogate in vitamine, minerale si fibre. 

Astfel, consumul de seminte de canepa contribuie la reducerea colesterolului, dar si a nivelului de zahar (fiind astfel recomandate pentru persoanele diabetice), stimuleaza tranzitul intestinal si ajuta la eliminarea toxinelor din corp.

Avand in vedere multitudinea  beneficiilor pe care semintele de canepa le are asupra organismului, saptamana aceasta le folosim la smoothie astfel:

 Luni: 1 mar, o caserola mica de zmeura de la congelator, un avocado si doua linguri de seminte de canepa, totul completat cu apa;

Marti: 1 banana, o caserola mica de caise de la congelator, un morcov si doua linguri de seminte de canepa, totul completat cu apa;

Miercuri: 1 banana, 1 mar, o caserola mica de capsuni de la congelator, si doua linguri de seminte de canepa, totul completat cu apa;

Joi: 1 mango, o portocala, 1 morcov si  doua linguri de seminte de canepa, totul completat cu apa;

Vineri: 1 bucata de ananas, o sfecla rosie, 1 portocala si doua linguri de seminte de canepa, totul completat cu apa;

Apa poate fi inlocuita cu lapte sau lapte vegetal. Noua nu ne plac aceste variante.

DESPRE POST (I)

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Hrisant si Daria, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 CE ESTE POSTUL (I)

Sfantul Ioan Gura de Aur spune:

“Postul graieste impreuna cu cei feciorelnici, postul este buna sporire in casa, postul este ocrotitor al celor ce se pocaiesc, postul este sot al rugaciunii, postul este temelie a bogatiei, postul este mangaiere pentru cei sarmani, postul este ajutator al celor osteniti; izgoneste somnul si indeamna catre cantarea de psalmi. Postul ne adapa pe noi spre a gusta din izvorul nemuririi. O, post! Tu esti paine a sufletului nostru care ne indeamna catre evlavie, si sare care nimiceste raul miros al pacatelor noastre”.

“Postul este ocrotitor al sufletului si arma nebiruita a trupului”.

“Parinte al postului preiubit este legea lui Dumnezeu. Mama a lui sunt infranarea, rabdarea si virtutea; fiice ale sale sunt nevointa, curatia si intelepciunea; fii nascuti ai lui – Moise, Ilie, Daniel, Sfantul Ioan Botezatorul si toata ceata sfintilor – si mai cu seama a pustnicilor si nevoitorilor; rude apropiate ale lui – credinta, nadejdea si dragostea; prieteni ai lui – slavoslovia, cantarea neincetata de psalmi, rugaciunea curata; vietuieste impreuna cu el frica de Dumnezeu, iar roade ale acestei impreuna-vietuiri sunt sfintenia, nevinovatia, indrazneala catre Dumnezeu, Imparatia cerurilor, viata vesnica”.

(Sfintii Parinti despre “Folosul si puterea Postului”)

JURNAL DE BUNICA

ANIVERSARE LA BUNICI

Nu puteam sa nu-i sărbătorim lui Matei cei doi anișori prinși în buchetul vieții. Vremea nu ne-a permis sa facem ceea ce ne-am dorit, pentru că a fost răcoare, însă ne-am adaptat.

Vineri seara ne-am plimbat toți prin Afi Cora, Adi și Matei au savurat cate o înghețată. Matei a fost tare simpatic: lui i-am luat un cornet cu o cupa de înghețată cu vanilie, iar Adi a dorit un cornet cu doua cupe, caramel și struguri. Ce înghețată credeți că a mâncat Adi? Bineînțeles, vanilie.🤣🤣

Sâmbătă, dimineața devreme, am pornit toți trei să luăm laptele. "Aduuuu" (adică bunicul) nu avea voie să plece decât însoțit de Matei🤣🤣. După somnul de la prânz, fuguța la locul de joaca pentru copii, unde Matei s-a distrat de minune, plecând de acolo, bineînțeles, plângând.😪

Totul a fost completat acasă, cu multe jocuri alaturi de bunica și bunicul: v-ați ascunselea, stropit cu mânuțele umede, puzzle și multe altele.

Bineînțeles că Alexandru a fost mereu pe lângă noi, bucurandu-ne cu gangurelile lui. I-a spus bunica poezii și povești.

Duminică dimineață am pornit toți să luăm "mâncare de la îngerași" și să ne jucăm cu alți copii in curtea bisericii. După somnul de prânz au plecat toți spre casa.

PLANSUL DE LUNI SEARA

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Plansul de luni seara

Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, iubitorule de oameni, iisuse Hristoase; si sa nu Te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput. Nici sufletul meu, care de iad se apropie, nu-l judeca nevrednic de mangaierea Ta. Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea pierduta, caci m-am facut pustiu de a ma indrepta catre toata osardia si tot gandul cel bun.

Caci, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, am intunecat sufletul meu si de betia patimilor este innegrita inima mea. Marturisesc Tie, Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea, rautatea si dobitocia mea. Voi spune, iarasi, din inima, toata bunatatea si veselia Ta pe care Tu, Doamne, din nemarginita iubire le-ai revarsat peste mine. Din pricina mea Te-am intaratat, Doamne; m-am amarat fara osardie catre facerea de bine, m-am gandit des la rau si lesen am savarsit tot pacatul. Iar Tu, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea din pricina nemarginitei intinderi a indurarii Tale, Fiule al lui Dumnezeu. Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage pe mine, iarasi, darul Tau catre viata, iar eu, mai vartos catre moarte cu staruinta ma duc.

O, cat de cumplita e obisnuinta patimilor! Cum leaga mintea cu legaturi de nedezlegat!Si eu, pacatosul, ma leg cu ele de buna mea voie si inca ma si bucur cand ma vad legat. Cufundat sunt in adanc; si in fiecare zi ma bucur de lanturile vrajmasului si ma indulcesc intr-insele. Ne leaga cu legaturi pe care nu vrem sa le vedem, si de-a pururi ne intinde curse, in care ma prind. Pentru ca el insusi cunoaste cugetul si pornirea. Si fiindca este mai tare, intr-o clipita ma leaga.

Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, pentru ca ma ferec eu singur, ca si cu niste obezi, cu voile mele. Caci putand sa zdrobesc legaturile intr-o clipita de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac. Ma las biruit de trandavie si de obisnuinta patimilor. Cu voia ma supun lor. Acest lucru, de rusine plin, este mai greu de plans. Pentru ca merg cu voile mele la vrajmasul meu si el imi leaga sufletul si ma omoara in patimi, bucurandu-se. si putand sa sfaram legaturile, iata ca nu poftesc! Este oare alta rusine mai cumplita decat aceasta a mea! O, nu!

Nimic nu este mai rusine decat ca cineva sa faca voile vrajmasului sufletului sau! Si asa, aflandu-ma eu, ticalosul, si cunoscand legaturile mele, le ascund in falsa evlavie!

Iar cugetul meu ma mustra si ma omoara in adancul sufletului: “pentru ce nu te trezesti ticalosule?”.

Oare nu stii ca langa usa este infricosata zi a judecatii?

Scoala-te ca un puternic! Rupe-ti legaturile! In tine este puterea dezlegarii ca si puterea legarii. Asa ma mustra pururea, in adancul sufletului, sfanta stiinta. Si eu nu vreau sa ma izbavesc din legaturile curselor. Ma tanguiesc si suspin in fiecare zi, si iarasi in chip zilnic ma descopar legat. Vrednic de jale si ticalos sunt eu, nesporit in lucrul cel bun al vietii mele, fiindca nu ma tem de cursele mortii.

Trupul imi este imbracat cu chip de cucernicie, de ochii privitorilor mei, dar sufletul imi este ferecat, , ca in niste obezi, de ganduri necuvioase.pe dinafara ma fac cucernic cu multa sarguinta dar inauntru sunt uraciune in fata lui Dumnezeu. imi indulcesc graiul cu oamenii, cautand sa par bun, in timp ce sunt amar si rau cu voirea.

Si ce oare voi face in ziua cunostintei? Atunci cand judecatorul Dumnezeu va da pe fata totul inaintea judecatii? O! Ce mare frica ticaloseste inima mea, fiindca ma strang eu insumi in lantul nemarginitelor faradelegi!

Eu insum stiu ca acolo ma voi munci daca nu voi imblanzi aici, cu lacrimi, pe Judecatorul. Pentru aceasta, ma rog sa nu iti incui indurarile, Stapane, intru urgie; ca Tu insuti astepti intoarcerea mea, pentru ca nu voiesti sa vezi pe cineva arzand, ci voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica. Indraznesc deci, la indurarile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta, rugandu-ma. Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita fradelegilor sufletul meu!

Straluceste-mi in minte raza de lumina, mai inainte de a ne duce la jduecata ce va sa-mi fie infricosata. Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul. Cum ma duc eu acolo, cu totul gol de fapte bune! Frica si cutrmur ma cuprinde, Doamne, cand ma vad pe mine fara osardie spre bunatate, si cu ganduri potrivnice ma zvarcolesc intr-una, plecandu-ma dracilor, care, cu dezmierdarile patimilor, spre pierzare pururea ma amagesc. Ma asemanprea bine negustorului trandav si lenes, care, in fiecare zi isi pagubeste capitalul cu castigul. La fel si eu, ticalosul, ma pagubesc zilnic de bunatatile mele cele ceresti intru multe invaluiri, care ma trag spre rau, caci simt in mine cum, in fiecare ceas, eu ma fur singur. Si vrand, ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma inspaimant eu insumi de voirea mea, care, in multe chipuri, se arunca intru necazuri din pricina ca pacatuiesc. Si ma inspaimant iarasi de pocainta mea, care nu are temelie tare pe stanca cea izbavitoare care ma poate mantui. O, cum nu ma lasa in pace vrajmasul sufletului!

Cum pune in fiecare zi temelia zidirii pe care, cu mainile mele, iarasi o risipesc!

N-am pus inceput bun pocaintei sufletului. Sunt un rob al trandaviei. Cu insasi voia mea si cu multa osardie slujesc vrajmasului. O, cine va da capului meu apa cea fara de nume care sa-l spele? Si cine va da ochilor mei izvoare de lacrimi cu care sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu? Sa cer dar de la el sa trimita har mie, pacatosului, si sa ma scape  de marea cea innebunita, care, cu valurile pacatului, inviforeaza necontenit inima mea.

Caci voile mele au biruit ca niste rani care nicidecum nu primesc doctorii de vindecare.

Femeia cea pacatoasa, inteleapta s-a aratat fiindca s-a temut si s-a sarguit si a urat lucrurile pacatului, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii iadului.

Iar eu, pentru patimile pacatului, in fiecare zi rugandu-ma, nu ma indepartez de dansele, ci raman de-a pururea nebun, intru obiceiul cel rau. spre nadejdea de pocainta imi este asteptarea, furandu-ma cu desarta-i fagaduinta si zicand: ma pocaiesc, in vreme ce eu niciodata nu ma pocaiesc cu adevarat. Ma pocaiesc numai cu graiul in timp ce cu lucrurile, mult stau in urma de adevarata pocainta. Deci imi uit firea, facand cunostinta cu raul si, intaratand pe Domnul, neintrerupt pacatuiesc. Izvor de pocainta nu am aflat caci cu intarire am facut pacatul, si nu fara de voie am pacatuit. Si Iuda, vanzatorul, loc de pocainta nu a aflat, caci cu Domnul fiind, a pacatuit si stia ceea ce facea, fiindca avea cunostinta Domnului. Deci pentru pacatele noastre, intru cunostinta facute, ce voi astepta eu, ticalosul?

Si daca cel ce numai gandeste raul intocmai e cu cel ce-a lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi, ale faradelegilor mele? Ham, gandind la rasul tataului sau, le padat a fost. Cei ce s-au unit, in car de foc s-au inghitit nimic zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie, asemenea au patimit. Si Saul cu gandurile slujirii de idoli numai invoindu-se, s-a lepadat de Dumnezeu. Si Aristotel, numai sfatuind pentru pacat, a murit. Si fiii lui Aron, gresind, s-au sfarsit. Si Anania si Safira, cu nebagare de seama petrecand, vreme de pocainta n-au aflat.

Dar eu cel ce fac intru cunostinta fapta mea, privesc la invoirea mea si zic ca astept cu credinta hotararea dreptatii ce mi se cuvine.

Pentru ce ma las amagit de chipul smereniei mele cand eu sunt cu totul strain de faptele cele bune si fac cele potrivnice inaintea lui Dumnezeu? fariseii au suferit mustrare atunci cand Mantuitorul Hristos le arata pe fata minciuna portului si a chipului lor!

Iar eu adesea ma plictisesc de mustrarile cugetului si caut sa mi-l adorm spre a scapa de ele. Atunci amar este adevarul celor ce cauta sa-l ascunda. Ci eu vin acum, Doamne, sa-mi descopar chipul si se vor arata viermii, si voi dezveli fata si ochii, si vor vedea cei de fata fatarnicia mormantului si minciuna faptei mele se va descoperi si vor privi toti fata mea de fariseu. Caci chiar aici, in lume, ea se face vazuta, nu numai dincolo in vesnicie, unde o va arde focul.

Intinde-i mana de ajutor celui ce se tavaleste, Doamne! Caci voind a ma scula nu pot, pentru ca sarcina pacatelor mele s-a ingreunat peste masura si obiceiul cel rau ma opreste, legandu-ma. Vad si ca intr-o negura umblu, si intru mult intuneric misc mana mea, si ca un slabanog sunt. Mi se pare ca sunt sarguitor si iata ca ma plictisesc curand.

Ma rog sa ma izbavesc, si cu toate ca postesc, vad ca sunt impiedicat de duh vrajmas. Vreau sa ma blagoslovesc mult, dar cu inima nu-L iubesc pe Dumnezeu.

Cum voi indrazni sa cer iertare pentru pacatele mele, cand petrecerea de mai inainte eu nu o uit; sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi, care se strica, cand poftele amagirii celei vechi nu ma leapada?

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa indurarile Tale sterge faradelegile mele.

Gura mea netrebnica striga catre Tine, Stapane, si inima mea necurata si sufletul meu intru pacate intinat. Auzi-ma pentru bunatatea Ta, si rugaciunea mea nu o lepada. Caci nu lepezi rugaciunea mea, ci a celor ce nu se pocaiesc intru adevar. Dar pocainta mea, Doamne, nu este curata! Un ceas ma pocauiesc si doua Te intarat. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Lumineaza, cu darul Tau, intunericul din mine.

Pleaca-Te, Bunule Dumnezeu, catre plansul inimii mele, dar nu pentru dreptatile mele, caci nu au nici o bunatate, ci pentru multa si negraita Ta bunatate si pentru indurarile Tale!

Ridica din nou, Doamne madularele mele pe care le-a frant pacatul! Si lumineaza inima mea pe care a intunecat-o pofta cea rea!

Izbaveste-ma, Doamne, de tot lucrul cel rau cu care se straduieste sa ma surpe pe mine potrivnicul. Nu-Ti intoarce fata de la mine.

Sa nu-mi zici mie: “Adevar zic tie, nu te cunosc pe tine”.

Mantuieste, Doamne, din moarte, sufletul necajit! Tu, Cel ce ai stapanire peste viata si peste moarte! Caci Tu ai zis, Stapane: “Cere si ti se va da!”.

Curata-ma, Doamne, de tot pacatul, mai inainte de sfarsit. Si daruieste-mi, iubitorule de oameni, in toata viata aceasta care mi-a mai ramas, sa iazvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunii mele celei sfuletesti, ca sa pot sterge de aici din datoriile mele cele multe macar putine greseli, si sa ma mantui acolo prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, atunci cand va tremura tot sufletul de Salva ta cea infricosata.

Asa, Stapane, Fiule al lui Dumnezeu, auzi-Ma si primeste rugaciunea pacatosului robului Tau!

In dar mantuieste-Ma pe mine cu Darul Tau!

Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeule esti si Tie slava inaltam.

Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor

Amin!

 

(Psaltirea Sfantului Efrem Sirul)

RUGACIUNEA LUI IISUS

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Pentru curatirea inimii este trebuinta de rugaciune si nevointa

- Gheronda, cum se curata inima?

-Cu smerenia, cu netinerea de minte a raului, jertfirea de sine, purtarea dezinteresata, spovedania gandurilor, nevointa, rugaciunea si mai ales cu Rugaciunea lui Iisus se curata inima. Rugaciunea “Doamne Iisuse…..” arunca afara tot balastul pe care il are inima.

- Gheronda, se poate curati inima numai cu “Doamne Iisuse…..”?

-Nu, nu se poate face curatirea numai cu Doamne Iisuse…..” daca nu exista impreuna cu ea si smerenie si nu se face si nevointa corespunzatoare. Daca te rogi si nu te straduiesti sa le faci si pe celelalte despre care ti-am spus, atunci osteneala este zadarnica. Sau daca le faci pe acelea si treci cu vederea rugaciunea, iarasi osteneala este zadarnica. Nevoieste-te si roaga-te totodata, cere ajutorul lui Dumnezeu cu rugaciunea si astfel, incet-incet, ti se va curati inima. Nevointa si rugaciunea merg impreuna.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhonvicesti-Despre rugaciune)

RUGACIUNEA LUI IISUS

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Sabin Egipteanul si ale Sfantului Cuvios Hristodul din Patmos, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Rugaciunea lui Iisus: arma infricosatoare impotriva diavolului

- Gheronda, nu am putere sa infrunt nici o ispita si nici o incercare.

-Nu rostesti Rugaciunea lui Iisus? Asa cum vapoarele care se afla in primejdie trimit S.O.S., tot astfel si tu sa rostesti continuu: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!” si vei primi ajutor.

Odata ispititorul m-ar fi aruncat in prapastie, daca n-as fi spus Rugaciunea. Rugaciunea m-a salvat. Pe cand ma aflam la Sfanta Manastire Stomiu, intr-o noapte am mers intr-o pestera care este intr-un loc prapastios si primejdios. Era foarte mica; abia incapeam stand jos. Pusesem cateva pietre in afara deschizaturii pesterii, pentru ca jos era prapastie. Toata noaptea aceea am spus Rugaciunea lui Iisus. In zorii zilei, in linistea aceea adanca, s-a auzit deodata un “cucurigu” infricosator si o puternica bataie de aripi exact langa mine. M-am speriat si am zbughit-o afara strigand: “Doamne Iisuse Hrisotase”. Putin a lipsit sa nu cad in prapastie. Dar indata mi-am data seama ca a fost ispititorul si am continuat rugaciunea, in timp ce urechile imi tiuiau de zgomot.

- Gheronda, ajuta sa spui Rugaciunea lui Iisus numai cu gura, fara sa participe si mintea?

-Ajuta si ea. Desigur, nu-l alungi pe vrajmas, insa cu rafalele pe care le tragi, il imobilizezei acolo unde se afla.

Rugaciunea lui Iisus are mare putere; este o arma infricosatoare impotriva diavolului. Este ca si cum ai trage asupra diavolului cu gloante duhovnicesti si nu se poate apropia. Odata un frate incepator, care locuia la Schitul Sfanta Ana, spunea Rugaciunea, iar diavolul isi batea joc de el si spunea continuu “mmm…”. Dupa un timp l-a auzit pe diavolul strigand: “La Schitul Batranei calugarii nu ma lasa sa ma apropii”.

- Gheronda, atunci cand am ganduri viclene si de hula, dar ma straduiesc sa rostesc Rugaciunea lui Iisus, nu cumva prin aceasta atrag mania lui Dumnezeu?

-Nu. Tangalachi din rautate seamana ganduri viclene, insa tu sa pui in valoare aceasta lucrare a lui pentru a dobandi rugaciunea neincetata. Sa-i spui: ”Bine ca mi-ai adus aceste ganduri, pentru ca-L uitasem pe Dumnezeu”, si sa rostesti Rugaciunea. Tanghalachi, cand va vedea ca-ti face bine, se va retrage singur, pentru ca nu-i convine sa se faca pricina ca tu sa te rogi. Iar cand el se va retrage si nu te va mai ispiti, tu deja vei fi dobandit rugaciunea neincetata.

Oricum, diavolul, fara sa vrea, ne face in cele din urma un mare bine. De aceea si Dumnezeu il ingaduie. Pe cand eram la Schitul Ivirului, intr-o noapte demonii au vrut sa ma omoare cu o lespede de piatra. In dupa-amiaza zilei de dinainte trecuse pe la Coliba mea un om sarman. I-am dat toti banii pe care-i aveam si a plecat. Noaptea am auzit ca bate cineva la usa. M-am gandit ca saracul care fusese mai inainte, crezand ca mai am si alti bani, se intorsese sa-i mai dau. “Cine este”, am strigat. Nimic. Peste putin timp am auzit batai sus, in tavan. “Ei, abia acum ne-am inteles”. Si indata a inceput un zgomot groaznic. Am ingenuncheat si rosteam continuu Rugaciunea. Deodata, bam!, au aruncat o lespede de piatra, au spart tavanul, si jumatate din ea, cu varful in jos, a iesit exact deasupra capului meu. “Am inteles, am spus atunci in sinea mea, asa vom petrece toata noaptea”. Dupa aceea am facut priveghere. Eu cu rugaciunea, iar demonii cu batai in acoperis…. Ce privegheri frumoase au fost acelea!

Rugaciune inseamna razboi impotriva lui tangalachi. Dar si tangalachi va lupta aparandu-se. demonii vor fi dezarmati numai atunci cand ii razboieste cineva cu noblete, care are in ea smerenie, ia nu cu vitejie egoista.

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhonvicesti-Despre rugaciune)

Clubul de lectura

Ne-am întors la vechile povesti

 Începând de azi, am stabilit împreună cu copiii de la Centru Educațional "Sfântul Gheorghe Nou" să facem un club de lectură.

Fiind copii de vârste diferite, am ales, ca pentru o primă întâlnire, să citim vechile povesti.

Una dintre fetite a adus cartea "25 de povesti minunate" și ne-am delectat cu: Cei trei purceluși, Cenusareasa, Rățușca cea urâtă și alte povesti, alaturi de o prăjitură cu mere și o ciocolată caldă.

Copiii au fost foarte incantati și abia așteaptă următoarea întâlnire.

RUGACIUNEA LUI IISUS

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Agapie, Plisie si Timolau, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!”

-Gheronda, cum sa rostesc Rugaciunea?

-Mai bine s-o rostesti intreaga: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!”, pentru ca Rugaciunea cuprinde intreaga dogma a Credintei. Daca iti este greu s-o zici intreaga, atunci spune: “Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma!”.

- Gheronda, am citit ca Rugaciunea trebuie sa se adreseze celor trei Persoane ale Sfintei Treimi. Insa cu “Doamne Iisuse Hristoase” nu ne adresam numai lui Hristos?

-Oare pe cine a trimis Tatal in lume ca sa o mantuiasca? Nu pe Hristos, adica pe Fiul? Nu Hristos s-a jertfit si s-a rastignit pentru noi? Nu Hristos va judeca lumea? Asadar, lui Hristos ne vom adresa, de vreme ce de El a atarnat Dumnezeu mantuirea lumii.

- Gheronda, este corect sa spun: “Doamne Iisuse Hristoase, lumineaza-ma!’ sau “iarta-ma!” sau “acopera-ma!”, in loc de “Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma!”?

-Mai bine sa spui Rugaciunea asa cum este ea. “Miluieste-ma” le cuprinde pe toate. Inseamna si “mantuieste” si “lumineaza”, se refera si la nevoile trupesti si la slobozirea de patimi, etc. Iar daca vreodata simti nevoia sa spui ”Doamne Iisuse Hristoase, lumineaza-ma!” sau “iarta-ma”, poti s-o spui.

- Gheronda, dupa “milueste-ma!”, trebuie sa spun totdeauna “pacatoasa”?

-Poti sa spui la inceput de cateva ori, dupa care nu mai este nevoie sa repeti; ajunge sa ai constiinta pacatoseniei tale.

- Gheronda, imi este mai usor sa fac rugaciune cu siragul de metanii la Maica Domnului sau la Sfinti decat sa rostesc obisnuita rugaciune. Este firesc sa se intample aceasta?

-Altceva e una si altceva cealalta. Rugaciunea lui Iisus are noima. Prin Rugaciunea lui Iisus te legi de Hristos, mintea ti se uneste cu Dumnezeu. dar trebuie sa mintea sa fie la rugaciune. Acesta este tot secretul. Siragurile de rugaciuni pe care le facem la un Sfant sau altul, - desi este un lucru bun si acesta -, nu ajuta la rugaciunea neincetata. Sa te obisnuiesti sa spui mai mult Rugaciunea lui Iisus, ca sa se miste mintea ta la “Doamne Iisuse Hristoase” si, astfel vei ajunge in chip firesc la rugaciunea neincetata, care se rezuma la “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!”, si pe care trebuie s-o spunem “din toata inima, din tot sufletul, cu toata puterea si cu tot cugetul”. Altceva este atunci cand vrem sa-l rugam pe vreun Sfant ca sa intervina, sa ne ajute in vreo problema. Spun aceasta din propria experienta, asa cum ma folosesc eu; nu stiu daca ii ajuta si pe altii.

Totul este sa ne intoarcem la rugaciune, ca sa ne unim cu Dumnezeu. numai aceasta are valoare, pentru ca omul se inrudeste cu Duhul lui Dumnezeu si in duh se uneste cu Dumnezeu intr-un chip sfintit, prin rugaciune. Adica, repetam de multe ori preadulcele Nume al lui Hristos, nu pentru ca Hristos nu aude de prima data cand Il chemam, ci pentru ca mintea noastra sa se uneasca cu El, caci Hristos este pentru noi totul si in El vom sfarsi.

 

BUNATATI

 Ciorba de salata

Săptămâna aceasta este săptămâna albă sau "a brânzei", săptămână premergătoare Postului Sfintelor Paști, in care se consuma doar brânză, lapte, oua și peste. Bunica mea, dar și mama, întotdeauna găteau, in aceasta săptămână, ciorba de salata cu omleta. 

Când am venit de la serviciu, ne-am oprit la aprozarul din cartier să luăm cartofi și, când am văzut salata verde am luat și eu. Când am ajuns acasă, repejor am gătit aceasta delicatesa.

Ingrediente: 2 buc mari de salata, 2 legături de ceapa verde, 2 legături de usturoi verde (ceapa și usturoiul pot fi și de la congelator), 50 Gr orez, 4 oua, sare, piper, 500 ml borș, marar și pătrunjel.

Mod de preparare:

Salata, ceapa și usturoiul se curata, se spala foarte bine și se taie ceva mai mărunt. Într-o oală de 5 litri, se pun 50 Gr ulei, se adaugă ceapa, usturoiul și un praf de sare și se lasă să se înmoaie. Se adaugă orezul, se amesteca timp de 1 minut, după care se adaugă 3-4 litri de apă fierbinte. Se lasă să fiarbă la foc mic timp de 15 minute. Intre timp se face omleta și se lasă deoparte. Când orezul a fiert, se adaugă salata scursă și tăiată și se lasă să fiarbă la foc mic 2-3 minute, după care se adaugă borșul. Se mai lasă să dea 2 clocote, apoi se stinge focul, se adaugă omleta tăiată cubulețe, marar și pătrunjel.

Este un deliciu, servita calda, dar și rece, alaturi de ceapa verde sau ardei usturat la oțet.