CONCEDIU IN HUNEDOARA – ZIUA A TREIA
Sa continuam plimbarea prin Hunedoara.
O noua zi de concediu, noi locuri
minunate vizitate. Am pornit de dimineata spre muzeul aurului de la Brad. Pot
sa spun, cu mana pe inima ca este cel mai frumos muzeu din tara, de fapt este
un muzeu unic in Europa si ocupa locul IV in lume, asa cum am aflat de la
doamna muzeograf. Aici pot fi admirate exponate cu aur nativ, originare din
Muntii Metaliferi. A fost o adevarata placere, sa vad aurul in stare nativa,
aparand sub diverse forme: fin dispersat, liber sau impreuna cu alte minerale.
La intrarea in muzeu, primele exponate
cu care vizitatorul se intalneste sunt uneltele si obiectele vechi folosite la extragerea si prelucrarea
minereului aurifer, folosite cu secole in urma.
Iar la final forme diferite de aur ce poarta
denumiri specifice: balerina, feriga, pana lui Eminescu
Pe langa exponatele care contin aur, in
cadrul muzeului se pot vizita si expozitii cu alte tipuri de minerale, nu numai
de la noi din tara.
Am ramas uimiti cand doamna muzeograf
ne-a spus ca Romania este una dintre putinele tari din lume care are toate
elementele din tabelul Mendeleev. Si atunci mi-am adus aminte de versurile lui
Octavian Goga:
“Muntii
nostri aur poarta,
Noi
cersim din poarta-n poarta….”
De la muzeul aurului, am pornit spre Complexul
de monumente de la Tebea, cunoscut sub denumirea de Panteonul de la Tebea. Desi
toate aceste monumente se afla in cimitirul satului, pentru a le putea vizita
am achitat o taxa modica de intrare. Dar, desi am fost singurii turisti, dna
muzeograf, in fata mormantului lui Avram Iancu, ne-a tinut o adevarata lectie
de istorie. Am ramas uimiti cand ne-am dat seama ca am ascultat-o timp de doua
ore si cred ca am fi ascultat-o pana la apusul soarelui fara sa ne plictisim.
A inceput prin a ne povesti ca Gornului
lui Horea, este gorunul sub care acesta a stat in anul 1784, indemnandu-i la
lupta pe motii rasculati Ultima creanga a gorunului, vechi de aproape 4900 de
ani, a fost rupta de o vijelie in anul 2005. Din aceasta creanga a fost facuta
o troita aflata in apropierea gorunului.
A continuat prin a ne povesti despre
Avram Iancu, despre aspiratiile lui, dorinta lui de lupta pentru libertate. A
povestit viata acestui mare patriot cu multa dragoste si mult respect, asa cum
(ulterior ne-am dat seama) o fac toti cei din Tara Zarandului.
Avram Iancu a murit in casa brutarului Ioan Stupina,
bolnav si trist, fiind inmormantat, conform dorintei lui, langa gorunul lui
Horea, pentru ca spunea el:”cata lume am umblat, tara mai buna, mai bogata si
oameni mai primitori ca în Tara Zarandului n-am vazut. Cand voi muri as vrea să
mă îngropati aici”.
In acelasi cimitir se afla si osemintele lui Ioan
Buteanu si Simion Groza de la Rovina, tribuni ai lui Avram Iancu, care au fost
alaturi de el in lupta pentru eliberarea Ardealului si unirea cu tara.
In partea dreapta a cimitirului, se afla
gorunul lui Avram Iancu, ocrotind parca mormantul bravului nostru patriot.
In anul 1924, la 100 de ani de la
nasterea lui Avram Iancu, cu ocazia manifestarilor organizate, regele
Ferdinand, regina Maria si generalul Bertold Brecht au plantat cate un gorun, ce
stau de straja in jurul gorunului lui Horea.
Tot timpul spunem ca nu mai avem modele
care sa ne fie sursa de inspiratie. Mergeti la Tebea si ve-ti avea ocazia de a
cunoaste modele ca Horea si Avram Iancu, dar si ca doamna muzeograf care
efectiv, prin cuvintele ei, prin modul in care ne-a povestit, ne-a aratat ce
inseamna dragoastea de tara, ce inseamna a fi patriot. Poate o sa spuneti ca
sunt cuvinte “de lemn”. Mergeti acolo si va veti convinge ca nu este asa.
Cand am intrebat ce mai putem vizita in
zona, raspunsul a venit imediat: sa nu plecati pana nu vizitati casa lui
Crisan. Fiind foarte aproape, am pornit spre casa acestuia, care se afla ibn
localitatea cu acelasi nume. Casa se afla la o margine de sat, foarte aproape
de padure. Din pacate, nu am putut sa o vizitam, intrucat cei ce se ocupa de
muzeu nu erau acolo. Desi am sunat la numarul de telefon ce era afisat la
poarta, nu a raspuns nimeni.
Foarte aproape de casa memoriala Crisan,
se afla manastirea cu acelasi nume, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, o manastire noua, insa de o mare frumusete.
Lacul cu nuferi din fata bisericii, aleile marginite de pomi, aduc bucurie si
pace in sufletul pelerinilor. Iar daca intrati la pangar este imposibil sa nu
gasiti ceva ca amintire: foarte multe carti, icoane si alte obiecte de cult.
Aici am gasit numeroase carti scrise de parintele Argatu sau carti scrise
despre parintele Argatu.
Dupa vizita la manastirea Crisan ne-am
hotarat sa ne intoarcem spre conac, pentru ca foamea isi facea simtita din ce
in ce mai mult prezenta. Asta nu inseamna insa, ca nu am vizitat si manastirea
Criscior din apropiere.
Si pentru ca doamna muzeograf de la Brad
ne-a spus ca unul dintre muzeele foarte frumoase ce merita vizitate este cel al
textilelor din localitatea Baita, am mai facut o oprire. Este vorba de un muzeu
particular deschis de o doamna ce a locuit in America si care s-a intors in
tara. Numai ca dezamagirea a fost foarte mare. Muzeul era inchis, nu avea nici
un program de vizitare, nici un numar de telefon. Intreband pe la comerciantii
din zona, am reusit sa facem rost de un numar de telefon, dar la care nu a
raspuns nimeni.
