DOR DE IARNA

DOR DE IARNA

Desi sunt nascuta vara, iarna este anotimpul care imi place extrem de mult. Este vorba de iarna, asa cum era odata: cu zapada multa, cu ger de scartie zapada sub talpile cizmelor. Din pacate, In zona noastra, a “ragatenilor” nu au mai fost ierni adevarate de ceva ani. Doar doua-trei zile de ninsoare, cat sa “sperie” soferii care au de dat zapada de pe masini, au de indepartat omatul pentru a face loc de parcare si, daca “norocul” i-a lovit si a parcat un altul, atunci mai curata inca un loc. Dar, nu despre asta am vrut sa va vorbesc ci de faptul ca, la inceput de an, am avut ocazia de a ma bucura cu adevarat de iarna. Am realizat ca chiar imi era dor de ea.

Am plecat pe 2 ianuarie spre Prejmer si, pentru a evita aglomeratia de pe Valea Prahovei, am ales sa mergem pe varianta, adica pe la Cheia. Inspirata decizie pentru ca, pe langa faptul ca s-a circulat extrem de bine, am avut si placerea de a ne intalni cu iarna. Cu cat ne apropiam mai mult de statiune, cu atat stratul de zapada era mai mare. La un moment dat, am oprit masina si ne-am bucurat de veselia celor ce se dadeau pe un derdelus, de o familie mai temerara ce incinsese un gratar pe care l-au umplut cu muuulte bunatati.

Dupa ce am trecut de statiune, aproape tot drumul ne-a insotit peisajul feeric al pomilor incarcati de zapada.

De la Brasov la Prejmer zapada a ramas doar o amintire.

A doua zi am plecat intr-o mica plimbare pana la manastirea de la Valea Mare, unde ne-am bucurat de acelasi peisaj feeric de iarna.

Nu m-am putut abtine si am facut cativa pasi pe jos, bucurandu-ma de zapada ce scartia sub picioarele mele.

 

Si o fotografie draga sufletului meu, in care am senzatia ca cerul s-a “asezat” pe deal.

Un nou an, un nou inceput

Un nou an, un nou inceput

            Iata ca, incet-incet, a mai trecut un an pentru care ii multumim Bunului Dumnezeu. A fost un an plin, cu multe bucurii, cu multe realizari si plimbari, dar si cu momente ceva mai grele, care au trecut la fel de repede precum au venit.

            Si, pentru ca imi plac listele, m-am gandit sa fac o lista cu ceea ce imi doresc sa realizez anul acesta.

1.    Sa citesc. Imi aduc aminte ca, in tinerete, in primii ani de casnicie, citeam foarte mult, atat eu, cat si sotul. Cu timpul, din diverse motive, am pierdut acest obicei. Asa ca anul acesta imi doresc sa savurez cartile din bilbioteca personala.

2.    O zi pe saptamana home cinema. La curatenia generala de toamna, mi-am dat seama ca avem foarte multe CD-uri cu filme, piese de teatru, opera, etc., ce stau pe raft si doar se umplu de praf. Este “necesar” sa luam masuri.

3.    Impreuna de sarbatori. O traditie a familiei este ca Sfantul Craciun si Sfantul Paste sa fie sarbatorit impreuna cu parintii si socrii. Anul acesta, atat unii, cat si ceilalti, ne-au spus ca sunt prea batrani si ca isi doresc sa ramana acasa. Le-am respectat dorinta si am fost noi in a treia zi de Craciun. Dar, mi-a venit ideea de a sarbatori atat zilele de nastere, cat si cele onomastice ale noastre si ale copiilor, cu prietenii si apropiatii.

4.    Sa dezvolt micuta mea afacere cu produse de casa. Anul acesta produsele noastre vor fi prezentate in cataloage realizate pentru fiecare anotimp. De asemenea, in continuare voi diversifica produsele oferite.

5.    Imi place handmade. Sunt multe proiecte in mintea mea: o fusta tricotata pentru zilele reci de toamna, paturi crosetate pentru a schimba cate ceva in camera copiilor, terminarea unui goblen care sta de ceva timp pe rama, reamintirea cusutului la masina si realizarea de lenjerii.

6.    Plimbari. Anul acesta l-am dedicat plimbarilor. La cat de multe proiecte sunt in mintea mea, sper sa reusesc sa realizez si aceasta dorinta.

Multe planuri si dorinte, insa cea mai puternica dorinta este aceea de a fi sanatosi.

OKTOBER FEST

CONCEDIU LA ALBOTA SIBIU – DRUMUL SPRE CASA

            In dimineata zilei de 8 septembrie, cu regret si parare de rau am pornit spre casa, nu inainte de aprovizionarea cu delicioasele lor produse si de cateva fotografii de rams bun.

 Am facut popas la Brasov, pentru ca in acea perioada era Festivalul “Oktober Fest”. Nu puteam sa nu ne plimbam putin si sa degustam bunatatile de acolo.

Inainte insa ne-am plimbat pe la targul de vechituri din apropiere de unde am plecat cu un set de pahare pentru vin achizitionat doar la pretul de 30 lei si un gratar foarte bine realizat, la numai 200 lei.

            La Oktober Fest, multa veselie, atmosfera de relaxare si multe, multe produse delicioase.

Cei de la Sergiana ofereau produse delicioase la preturi acceptabile. Noi ne-am delectat cu frigarui asortate, cartofi prajiti si usturoi, mmmmm – Delicioase. Modul de preparare, modul de prezentare si gustul deosebit al preparatelor oferite a facut ca la standul lor sa fie chiar aglomeratie.

Au fost prezenti si cei de la caravana racilor cu produsele lor specifice, un regal de preparate pentru cei care apreciaza fructele de mare.

Dupa acest popas am pornit la drum cu destinatia ACASA.

IMPREJURIMILE SIBIULUI

CONCEDIU LA ALBOTA SIBIU – ULTIMA ZI

In ultima zi de concediu ne-am propus sa vizitam doar statiunea Ocna Sibiului. Zis si facut. Dupa micul dejun ne-am pregatit pentru o “scurta” plimbare – Ocna Sibiului, aflata doar la aproximativ 70 de km.

Statiunea dispune de numeroase lacuri saline, cu valoare terapeutica, unele dintre acestea fiind declarate chiar monumente ale naturii. Din pacate nu le-am putut vizita, intrucat acestea sunt inchise sub forma unei baze de tratament. Localitatea ni s-a parut destul de trista, nu ne-a incantat prea mult. Chiar faceam o comparatie intre aceasta statiune si statiunea Baile Boghis vizitata in primavara.

Dezamagiti, am vrut sa vedem ce se mai poate vizita in aporpiere. Asa am ajuns la Schitul Sadinca, la numai 19 km de statiune, in localitatea Loamnes. Aici am dat de un colt de rai, de liniste si flori.

Intrand in biserica, am vazut icoane ale parintelui Arsenie Boca. Stand de vorba cu parintele care era in biserica am aflat ca staretul schitului, parintele David, l-a cunoscut pe parintele Arsenie Boca. Acesta chiar i-a spus ca va deveni monah si va ridica propria manastire.

Era totusi devreme pentru a ne intoarce la Albota, dar foamea incepea sa isi faca aparitia, asa ca am hotarat sa revenim la pensiune. Pe drum ne-am hotarat sa vizitam si Muzeul Satului in aer liber de la Dumbrava Sibiului. Spre marea noastra bucurie, chiar la intrarea in muzeu se afla “Hanul din Tulghes”, unde am servit o delicioasa ciorba de legume si o fasole iahnie care ne-a mers la suflet.

Dupa o masa copioasa am pornit in sa vizitam muzeul. Din pacate nu am reusit sa-l vizitam pe tot, intrucat se intinde pe o suprafata destul de mare, ce nu poate fi vizitata intr-o singura zi.  In cadrul muzeului pot fi admirate mori de apa, mori de vant, case specifice fiecarei zone. Ceea ce am vizitat ne-a placut, ne-a aratat cat de gospodari erau inaintasii nostri

Pe una dintre alei ne-am intalnit cu un domn ce lucra in cadrul muzeului si care ne-a aratat  casa ce se afla pe bacnota de 10 lei.

Dupa aceasta frumoasa vizita, am pornit spre…manastirea Nochrich. Ce ni s-a parut interesant aici a fost faptul ca chiliile si trapeza se afla in apropierea soselei, iar biserica se afla sus pe deal. Am mers si am vizitat biserica, i-am multumit Lui Dumnezeu pentru inca o zi frumoasa pe care ne-a daruit-o, dupa care am coborat la pangar de unde am luat numeroase amintiri placute.

Urmatoarea destinatie a fost, de data aceasta, Albota. Am plecat pentru cativa kilometri si 2-3 ore de relaxare si am ajuns la destinatie la ora apusului. Concluzia la care am ajuns impreuna cu sotul meu este aceea ca nu avem leac, ca nimic nu ne poate tine intr-un loc.