Pentru intaia si a doua aflare a capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Cei adormiti au nevoie de rugaciune
- Gheronda,
cand e slujba in biserica, eu ma rog mai mult pentru mine. Chiar si atunci cand
se citeste:”Fericiti cei fara prihana in cale”, care este pentru cei
adormiti, de multe ori continui rugaciunea mentru mine insami.
-Ce,
vrei totul numai pentru tine? Cei adormiti au nevoie de rugaciunea noastra, pentru
ca ei nu mai pot face nimic, in timp ce noi putem sa-i ajutam invreun fel.
In Sfantul
Munte era un mirean pe nume Ioan, care umbla peste tot si intreba: “ Ai vreo
treaba de facut? Ce treaba vrei sa-ti fac?”. Era atat de bun, incat Parintii ii
spuneau sa se faca monah. Acela insa le raspundea: ”Nu, nu! Numai sa va rugati
pentru mine, pentru ca nu va puteti inchipui ce om rau am fost, ce am facut in
razboi”. Intr-o zi, cand m-a ajutat sa fac un proschinitar, mi-a spus: ”Sa te
rogi pentru mine, pentru ca sunt foarte pacatos”. De atunci n-am mai stiut
nimic de el. Dupa o vreme, a venit un parinte si mi-a spus: ”Batranul Ioan a
adormit. Mi s-a aratat de doua ori si m-a trimis sa-ti spun sa-l pomenesti la
cei adormiti”. Ce se intamplase? Batranul Ioan a mers la o manastire si-i ajuta
pe monahi. Inainte de a muri i-a spus ieromonahului care avea grija de cimitir:
“Frate, sunt foarte pacatos. Te rog ca in fiecare zi sa-mi faci un “Trisaghion” la mormant”. Si intr-adevar,
in fiecare sambata ieromonahul mergea la mormantul lui Ioan si ii facea “Trisaghion”.
Insa dupa putina vreme ieromonahul a primit ascultare la arhondaric. Uneori isi
mai aducea aminte sa faca “Trisaghion”, alteori nu. Intr-o noapte i s-a aratat
batranul in somn si i-a spus: “Te rog sa nu ma uiti. Iar daca nu-mi poti face “Trisaghion”,
atunci mergi la Parintele Paisie si spune-i ca am murit, caci, desi isi aduce
aminte de mine in fiecare zi, el insa ma pomeneste la vii, ca sa ma pocaiesc. Eu
acum nu mai pot sa ma pocaiesc.”
Cei
adormiti au mai multa nevoie de rugaciune decat cei vii, deoarece pentru cei
vii exista nadejdea pocaintei. Iar Dumnezeu vrea sa existe oameni care sa-L
roage sa-i ajute pe cei adormiti, de vreme ce inca nu s-a facut Judecata din
urma. In razboi un soldat grav ranit i-a cerut unui preot apa, insa acela nu
i-a dat. L-a trecut cu vederea, desi avea in bidonul sau putina apa. Dupa o
vreme ranitul a murit, iar preotul, de indata ce a constientizat greseala sa,
nu-si mai gasea linistea. Il pomenea continuu. A venit si la Coliba mea si mi-a
spus durerea sa. Sarmanul, avea multa jertfire de sine, dar nu-si dadea seama
cum a putut face aceasta. A ingaduit Dumnezeu, adica a luat putin Harul de la el,
caci cel ranit avea mare nevoie de rugaicune. Daca preotul i-ar fi dat apa,
l-ar fi uitat, in timp ce acum, mustrandu-l constiinta, se roaga neincetat
pentru el.
(Cuviosul
Paisie Aghioritul-Cuvinte duhonvicesti-Despre rugaciune)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu