POVESTIRE

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Auxentie, Maron si Avraam, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

RABDAREA

Petrica este un copil ca toti copiii; vrea sa stie tot; de aceea intreaba mereu pe tatal sau ba de una, ba de alta: de ce rasare soarele, de e ninge, de ce bate vantul si multe altele.

Ieri Petrica a fost cu parintii lui la circ. Cum au sosit acasa, Petrica a inceput cu intrebarile. De multe lucruri s-a dumirit el, dar de una nu; asa ca il intreb pe taticul cum poate un om sa ridice cu mainile lui si sa-l tina sus un bou mare si gras. O fi omul puternic, dar oricum, boul e greu, nu gluma.

-Apoi, mai Petrica, vezi tu, acolo pe langa putere mai este si altceva. Omul acela care ridica boul iti poate arata ca in viata omul are nevoie de multa rabdare si de multa straduinta.

-De ce, tata?

-Ai rabdare sa-ti explic. Omul de aseara de la circ a inceput prin a ridica vitelusul abia nascut. Ce-i un vitelus? Nimica toata. Si cum se scula dimineata, alerga la grajd si ridica vitelusul de cateva ori in sus. Cu cat crestea vitelusul pe zi? Mai cu nimic – adica, cu foarte putin. De aceea omul nu simtea greutate foarte mare cand il ridica si zi de zi, cu multa rabdare si staruinta, l-a ridicat pana s-a facut un bou mare si gras. Acum il ridica tot atat de usor, ca si atunci cand era vitelus datorita rabdarii de a exersa zilnic. Petrica a inteles ca: prin invatatura, munca si rabdare, ajunge omul luminat si tare.

  

(Istorioare moral-religioase)