CUVIOSUL DAVID BATRANUL

 

AM CITIT “Cuviosul David Batranul”

 

sursa: internet

Cartea prezinta viata cuviosului David din Evvia, fiu de preot, cunoscut sub numele de Cuviosul David Batranul, pentru ca, desi tanar de ani, era foarte intelept sau sub numele de „Copilul Inaintemergatorului” pentru ca Sfantul avea, de mic copil, o mare evlavie la Sfantul Ioan Botezatorul. La varsta de trei ani, a „disparut” de acasa. Parintele si preoteasa l-au cautat impreuna cu oamenii din sat insa nu l-au gasit. Dupa cateva zile de cautari, oamenii au venit cu ideea de a face o Liturghie la vechea biserica aflata la marginea satului cu hramul Sfantului Ioan. Cand au ajuns acolo, l-au gasit pe copil langa icoana Sfantului. Intrebat ce cauta acolo, David a raspuns foarte mirat ca se afla in casa Sfantului si ca impreuna cu Sfantul Ioan a venit la acea biserica. De atunci a fost numit „Copilul Inaintemergatorului”.

La varsta de patru ani, stia literele alfabetului si putea silabisi, iar la cinci ani i-a cerut tatalui sa ii talcuiasca, lui si copilasilor care veneau noaptea sa invete carte, cantarile si troparele ce se cantau in biserica.

Pe langa faptul ca ii placea sa invete, era si foarte harnic. Vara, ajuta foarte mult la lucrarile campului: la seceris, la culesul viilor. Insa dorinta cea mai mare a copilului David era aceea de a pleca pentru a gasi un parinte duhovnicesc care sa il sfatuiasca cum sa se nevoiasca si ce ganduri sa alunge departe de el.

Povatuit de Sfantul Ioan Botezatorul, intr-o zi, dupa Sfanta Liturghie, a plecat pentru a-si intalni povatuitorul, pe monahul Acachie. Acest monah este cel care ani de zile i-a calauzit pasii si l-a povatuit, este cel care i-a slefuit sufletul ca pe un diamant.

De-a lungul vietii a locuit in mai multe manastiri, a fost tot timpul alaturi de monahul Acachie, dar, la un moment dat, a pornit singur, inapoi spre locul natal, insa in partea de nord a Eubeii. Aici a facut o adevarata vatra monahala si locas de inchinaciune. Ajuta din inima pe toti cei care veneau la el. Lucrarea Cuviosului David continua si in zilele noastre, marturie in acest sens fiind minunile si ajutorul dat tuturor celor ce se roaga lui.

Pomenirea Sfantului este la 1 noiembrie, iar Acatistul si Paraclisul umplu sufletul de liniste si pace.

Va invit sa cititi aceasta carte care, in aceste zile de tulburare, nu face altceva decat sa aduca in suflet liniste, pace si convingerea ca totul va trece si va fi bine.

 

La marturiile din carte pot adauga si ajutorul pe care acest Sfant la dat familiei mele. Perioada in care citeam cartea a fost o perioada mai tulbure, cu probleme de sanatate si care a culminat cu internarea de urgenta la Cardiologie a socrului meu. Cei de care l-au dus cu Salvarea la spital ne-au cerut numarul de telefon spunand ca personalul spitalului ne va suna, dupa ce vor face investigatiile (din cauza acestei pandemii nu ai acces in spital). Am asteptat o ora-2 ore, insa, pe masura ce timpul trecea totul devenea din ce in ce mai greu, iar spaima crestea vertiginos. Atunci, am luat cartea Cuviosului, ne-am asezat in genunchi si i-am citit Paraclisul. Nici nu am terminat de citit, ca prietena noastra care lucreaza la spital ne-a sunat sa ne intrebe ce vesti avem. Can i-am raspuns ca nu avem vesti, a spus ca se intereseaza ea si revine cu telefonul. Va dati seama cum au trecut acele cateva minute, dar nu ne-am lasat, am citit in continuare Paraclisul. Si citind, l-am simtit pe sotul meu ca ofteza si spune: totul o sa fie bine. Si, intr-adevar asa a fost: prietena a revenit cu telefon si ne-a spus ca socrul nu a avut infarct, asa cum ne-a fost teama ci, pentru ca inima nu mai lucreaza bine, este nevoie de un stimulator. Intr-o saptamana totul s-a rezolvat, iar socrul meu este acum acasa sanatos.

Slava lui Dumnezeu intru sfintii sai.

DECORATII

 

DECORATIUNI DE TOAMNA

 

In fiecare an, abia astepta ziua de 1 Decembrie pentru a pregati casa de Craciun cu diverse decoratiuni. Anul acesta insa, atat de frumoasa mi s-a parut toamna, incat am zis sa aduc o mica parte din farmecul ei si la noi in casa.

Primul pas a fost cel de inspiratie si, cum “domnul” google este foarte generos in informatii, am gasit destule pentru un incepator.

Pasul 2 a constat atat in iesirile la munte, pentru a aduna cele necesare: pietre, frunze, ramuri uscate, cat si la magazine pentru a lua lumanarele parfumate si alte elemente de decor.

Pasul 3 – si cel mai important – timp pentru creatie si imaginatie libera. Ceea ce a iesit, vedeti mai jos.

 

E prima data cand fac asa ceva, a fost o mare provocare, asa ca sunt tare bucuroasa de coltisoarele mele decorate in culorile toamnei.

PLIMBARE

 

O ALTA PLIMBARE

 

Pentru ca si ieri a fost o zi cu soare, am zis sa ne bucuram cat mai mult de aceste zile de toamna, asa ca am pornit spre Cheia, pentru a evita aglomeratia de pe Valea Prahovei. Ideea ne-a venit de la povestea Irinei de pe Dulce casa, care a fost in zona cu o saptamana inainte.

Daca pana la Valeni s-a circulat in coloana, pe masura ce ne-am apropiat de micuta statiune masinile s-au rarit atat de mult incat, la un moment dat, eram singuri pe sosea.

Statiunea linistita, insa, din pacate, cam trista. Turisti ioc, multe vile inchise. Am vrut sa servim o cafea fara cofeina si am tot cautat prin Cheia o terasa deschisa. Am gasit doar una singura, dar nu avea ceea ce am dorit noi.

Cu gandul ca vom savura cafeluta acasa, am pornit in cautare de conuri de brad pentru a incepe confectionarea decoratiunilor de craciun. Asa, pasii ne-au purtat prin poieni, dincolo de limita caselor. Doamne, ce bine este sa te bucuri de liniste, sa auzi, in loc de sirene, claxoane si scartait de roti, cum latra un caine, cum se cearta cateva rate, cum un cocos isi face simtita prezenta.

Dupa ce am terminat de cautat conuri si de gasit cateva, am zis ca nu e cazul sa plecam din statiune fara a intra si in manastirea Cheia. Am intrat, ne-am rugat, am multumit pentru toate si am pornit spre casa.

La intrarea in Ploiesti, soarele se pregatea sa ne spuna „Noapte buna”.

 

URARE

 

POST BINECUVANTAT

 

 

sursa: internet

Iata ca, incet-incet, am ajuns si postul Craciunui, azi fiind prima zi de post sau, asa cum spune parintele duhovnic, la inceputul drumului spre Bethleem, spre nasterea Domnului. Acest post fiind un post al bucuriei, Dumnezeu sa ne ajute sa daruim cat mai multa bucurie celor din jurul nostru, sa aducem zambetul pe cat mai multe fete.

Post binecuvantat va doresc.

ANIVERSARE

 

30 ANI DE CASNICIE

 

sursa: internet

Cu 30 de ani in urma, intr-o zi de noiembrie, friguroasa, dar insorita, eu si sotul, ne-am unit destinele in fata lui Dumnezeu. Anii care au trecut cu bune si mai putin bune au consolidat casnicia noastra, au facut ca dragostea sa devina mai puternica.

Daca la inceput, tineretea si pasiunea sunt farmecul casniciei, pe masura ce anii trec isi face loc adevarata dragoste pentru ca, in doi, bucuriile sunt mai frumoase, iar necazurile se depasesc mult mai usor.

Nu degeaba se spune ca, la 30 de ani se sarbatoreste nunta de perla. De ce nunta de perla? De ce aceasta comparatie cu perla? Perla este un simbol al rabdarii -migala cu care aduna nisipul fir cu fir – dar si al elegantei si frumusetii, iar in cei 30 de ani de vietuire impreuna, un rol important l-au avut increderea, rabdarea si rezistenta in fata incercarilor, ceea ce a facut ca dragostea sa devina mai frumoasa si mai profunda.

O MICA PLIMBARE

 

O scurta plimbare la Valea Doftanei

 

 

Ieri a fost o zi minunata de toamna, asa ca, dupa Sfanta Liturghie, ne-am propus sa plecam putin la aer. Si am zis sa pornim spre Campina si chiar mai sus, spre Valea Doftanei, in ideea ca Valea Prahovei este foarte aglomerata. Ce sa spun, si aici la fel de multe masini si de multa lume. Tot drumul am mers in coloana iar, cand am ajuns la baraj, o multime de masini, parcate pe ambele parti ale drumului.

De fapt noi cautam un loc linistit, cu copaci de la care sa pot lua cateva ramuri cu frunze si ramuri uscate pentru diverse aranjamente. Nu l-am gasit, asa ca ne-am oprit si noi pe marginea drumului, putin mai sus de baraj si, pe botul masinii, am servit pranzul comandat de la McDonald. Am preferat sa facem comanda, pentru a castiga timp si a evita aglomeratia de la McDrive. De ce McDonald? Este o veche traditie de familie... de cand erau copiii mici. Saptamana ce precede cele 4 posturi, este saptamana de “dezmat” culinar: McDonald, KFC si o shaorma sau, mai nou, un meniu de la Mesopotamia.

Dupa ce am mancat, ne-am plimbat putin prin padure, am luat cateva ramurele si am pornit incet spre casa. Pe drum am mai facut cateva popasuri de am admirat spledoarea de culori oferite din belsug de copaci si a mai culege cateva ramurele si frunze uscate.

Ultima oprire a fost pe malul apei, pentru a ma aproviziona cu cateva pietricele.

Una peste alta, ne-am bucurat de timpul frumos, de cateva ore petrecute afara, in natura.

Sper ca saptamana asta sa am timp pentru cateva aranjamente specifice toamnei. Bineinteles ca, daca reusesc, va arat si voua.

TREZIRE DUHOVNICEASCA

 

Comportament cu discernamant

 

-Parinte, cand vedem pe cineva ca se comporta urat, trebuie sa-i spunem ceva?

-Potrivit cu ce fel de om este. Este nevoie de mult discernamant si de iluminare dumnezeiasca in vremea noastra. Nu este usor sa va vorbesc despre aceasta. Intr-un caz, asa cum am vazut, exista 500 de subcazuri. Sunt unii care pot fi indreptati, altii care nu se indreapta, ba chiar la o observatie de-a noastra pot reactiona. Mai ales cand unul ca acesta are egoism si-l atingi, reactioneaza urat. Desi de multe ori intelege ca greseste, totusi din pricina egoismului nu da inapoi. Iar cand intentiile noastre nu sunt chiar curate, adica impreuna cu interesul exista si mandrie si dragostea nu este curata, in celalalt se creeaza o mare repulsie.

Atunci cand mustram pe cineva din dragoste, cu durere, fie ca celalalt intelege dragostea noastra, fie ca nu, schimbarea se savarseste in inima lui, deoarece suntem miscati de dragoste curata. In timp ce mustrarea ce se face fara dragoste, cu patima, il face fiara pe celalalt, pentru ca rautatea noastra se loveste de egoismul aceluia si atunci sar scantei si se aprinde si foc, ca atunci cand lovesti cremenea de amnar. Cand il rabdam pe fratele nostru din dragoste, acela simte aceasta. Asa cum simte si rautatea pe care o avem inlauntrul nostru, desi nu se manifesta, pentru ca ii pricinuieste tulburare. La fel se intampla si cu diavolul, care aduce tulburare chiar si atunci cand se infatiseaza ca inger de lumina, in timp ce adevaratul inger pricinuieste o veselie lina, negraita.

-Adica, Parinte, atunci cand spunem ceva si se starnesc impotriviri, inseamna ca am facut-o din egoism?

-Se pricinuiesc si multe interpretari gresite, caci unul intelege unele, altul altele! Dar fiecare sa se cerceteze intotdeauna pe sine insusi:”De ce vreau sa spun aceasta? De unde pornesc? Ma doare pentru el sau vreau s-o spun doar ca sa par bun, sa ma arat ca sunt cineva?”. Daca cineva se va curati launtric, atunci de se va mania, fie de va striga, fie de va face o observatie, intentiile lui vor fi curate. Dupa aceea, toate merg firesc, deoarece actioneaza cu discernamant. Iar discernamantul este curatirea, iluminarea dumnezeiasca si claritatea duhovniceasca. Prin urmare, cum sa existe egoism acolo? Iar atunci cand intentiile sunt curate, omul are odihna. Din aceasta va veti putea da seama daca lucrarea voastra este buna.

De multe ori nu intelegeti ca modul in care spuneti ceva altuia are ifos de director:”Aceasta trebuie sa se faca asa si asa”. Intra apoi egoismul in lucrare si il aruncati pe celalalt in aer. Daca exista intentii curate si smerenie, observatia il ajuta pe celalalt. Altfel intra egoismul, care duce la un rezultat contrar. Sa va scoateti pe voi insiva, egoismul vostru, din actiunile voastre. Atunci veti fi miscati numai de intentiile cele curate. De cele mai multe ori comportamentul fara discernamant face mai mare rau decat comportamentul nebunilor care n-au judecata si isi sparg capetele, deoarece cei fara discernamant, prin cuvintele lor taioase, naucesc sufletele sensibilie si de multe ori le ranesc de moarte, pentru ca le duc la deznadejde.

Sunt si unii care se comporta in acelasi fel fata de toti. Dar nu putem pune intr-un degetar cat punem intr-un butoi sau incarcam pe un bou, cat pe un cal. Boul este facut sa traga plugul, nu sa-i punem samar si sa-l incarcam. Pe cal nu trebuie sa-l punem la plug, deoarece el este bun pentru a cara greutati. Pentru o treaba este unul, pentru alta celalalt. Sa nu dorim sa punem toata lumea pe calapodul nostru. Fiecare are particularitatile lui. Sa le trecem cu vederea pe unele, atunci cand acestea nu vatama. Daca ar fi putut intra in randuiala toti oamenii inca din viata aceasta, nu s-ar mai fi facut neoranduieli si ar fi fost si aici Rai. Asadar, sa nu avem pretentii nerationale de la ceilalti.

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

JURNAL

 

JURNAL…….OCAZIONAL (2)

 

Toamna aceasta desi este cam secetoasa, este totusi o toamna frumoasa, cu multe zile insorite, care ne-au indemnat la plimbare. Ne bucuram de fiecare zi, admiram jocurile de culori ale copacilor, multitudinea de culori ale florilor de toamna. Savuram gutuile aromate, strugurii si prunele, ca si deliciosii dovleci (ymmm dovleacul copt cu scortisoara sau supa crema de dovleac usor picanta – nu este altceva decat curcubeu pe cerul gurii).

Luna septembrie a fost o luna mai grea, cu emotii pentru socrul nostru care a ajuns de urgenta la spital, deoarece avea pulsul foarte mic. Din fericire problema s-a rezolvat, i-a fost pus stimulator la inima, iar acum este acasa si se simte bine.

In luna octombrie, in schimb, am reusit de am terminat camara de la parintii mei, la care tot muncim cate putin de aproape 1 an de zile. Abia astept sa fac curat la boxa si sa duc acolo lucrurile pe care le folosesc mai rar. Am terminat si conservele, de acum poate veni iarna. La sfarsit de octombrie am scos de la naftalina lucrul de mana pe care l-am abandonat la inceputul verii. Pentru ca sunt mai multe incepute, sa vedem ce ma tenteaza sa termin prima data: vesta sotului sau esantioanele crosetate sau golbenul inceput cu muuult timp in urma. Vom vedea.

Acum citesc o carte despre viata Sfantului Nectarie si incerc sa citesc “Alegerea Sofiei” de William Styron. Din aceasta din urma am citit cateva pagini si, deocamdata, nu prea ma incanta. Vedem daca o voi citi pana la sfarsit sau renunt la ea.

La Diva si pe Happy au inceput filmele cu tema de Craciun, favoritele mele, asa ca seara ma delectez cu cate un astfel de film. Si prin magazine au aparut ornamentele, deci urmeaza o vizita la Jumbo, dar acum la inceput de noiembrie cand nu este aglomerat si pot admira in voie toate lucrurile frumoase. Aceasta perioada este perioada in care simt ca sunt din nou copil si ma bucur din plin.

Dar, mai intai sa ne bucuram impreuna de cateva fotografii de toamna.