Stiinta sa fie valorificata in viata
duhovniceasca
Tot raul incepe de la minte, atunci
cand ea se invarte numai in jurul stiintei si este cu desavarsire indepartata
de Dumnezeu. Iata de ce acesti oameni nu-asi gasesc pacea sau echilibrul
launtric. Atunci insa cand mintea se invarte in jurul lui Dumnezeu, oamenii
folosesc stiinta atat pentru cultivarea lor launtrica, cat si pentru binele
lumii, pentru ca intr-un asemenea caz mintea este sfintita.
-Adica, Parinte, stiinta nu il ajuta
pe om?
-Stiinta ajuta mult, dar si tulbura
mult. Am cunoscut suflete cu o mare limpezime a mintii, cu toate ca invatasera
putine lucruri. Cei care si-au tulburat mintea cu stiinta, fireste ca vor avea
mai multe unelte pentru lucru atunci cand, cu Harul lui Dumnezeu se vor
limpezi. Dar daca nu se vor sfinti uneltele, daca nu se sfinteste cunoasterea,
vor putea fi folosite numai pentru lucrarea lumeasca, nu si pentru cea
duhovniceasca. Daca intra la mijloc nelinistea cea buna, atunci ele se sfintesc
repede. Cei care dau intaietate instruirii lor launtrice, instruirii
sufletului, folosind si cultura exterioara pentru aceasta, repede se schimba
duhonviceste. Daca se mai nevoiesc si duhovniceste, atunci eficace multa lume,
fiindca scot lumea din stresul iadului si o conduc la veselia paradisiaca. De
multe ori se poate ca acesti oameni ai lui Dumnezeu sa aiba mai putine diplome,
dar sa ajute mai mult, pentru ca au mai mult Har, iar nu multe hartii. Lumea s-a
umplut de pacat si este nevoie de multa rugaciune si nevointa duhovniceasca.
Cele scrise sunt bancnote de hartie, iar valoarea lor va depinde de „garantia
in aur” pe care o avem. Prin urmare, este nevoie de lucru in „mina” sufletului.
Imi aduc aminte ca la Manastirea
Esfigmenu era un batranel atat de simplu, incat chiar si Inaltarea Domnului o
socotea a fi sfanta. Rostea rugaciunea: „Sfanta a lui Dumnezeu, roaga-te pentru
noi!”, cu siragul de metanii. Acest batran slujea la bolnita si s-a intamplat
odata sa nu aiba ce sa-i dea sa manance unui frate bolnav. Atunci coboara scarile,
deschide fereastra dinspre mare, isi intinde mainile si spune :”Sfanta mea
Inaltare, da-mi un pestisor pentru fratele!”. Si indata – o, minunile Tale,
Doamne! – un peste mare sare in mainile lui. Ceilalti care l-au vazut au ramas
incremeniti. Dar el ii privea si zambea ca si cum le-ar fi spus: „Ce lucru
ciudat ati vazut?”. Noi insa avem cunostinte,l stim cand se praznuieste sfantul
cutare, cum a marturisit cutare, cand s-a petrecut Inaltarea, unde s-a petrecut
si cum, si cu toate acestea nici macar un pestisor mic nu putem dobandi
intr-acest chip. Acestea sunt faptele neobisnuite ale vietii duhovnicesti,
fapte pe care ratiunea intelectualilor, care sunt plini de sine si nu de Duhul Sfant, nu le poate
cuprinde, pentru ca au cunostinta lumeasca cea stearpa impreunata cu bola
duhovniceasca lumeasca.
(Cu durere si dragoste pentru
omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu