PARINTELE PORFIRIE

Harismele Parintelui Porfirie (V)

1.    Vedea intreaga zidire

           Harismele parintelui Porfirie erau multe. Un fiu duhovnicesc al sau descrie urmatoarele: „Parintele avea harisma cuvantului.vorbea rar si clar, colora si accentua cuvintele, ca sa fie intelese de toti. Cand vorbea cu oamenii de stiinta, avea harisma de a folosi termeni stiintifici, care-i uimea pe intelectuali. Avea harisma diagnosticarii bolilor, adica vedea cat de sanatos era cineva. Cunoastem oameni stravazatori, asa cum se mentioneaza in Paterice, la care harisma se limita in a vedea, de exemplu, la doua ore distanta cine avea sa-i viziteze, dupa cum scrie si avva Isaac Sirul in cartea lui, Cuvinte ascetice. Insa parintele avea harisma de a vedea cetele duhurilor, ale demonilor, ale ingerilor, vizita harului dumnezeiesc, duhurile celor vii, dar si pe ale celor morti. Vedea intreaga zidire. I se descoperea inaintea ochilor, intocmai cum cerea de la Dumnezeu, facand doar o rugaciune scurta sau doar semnul crucii.”

2.    Te cunostea in adancime

      Cineva i-a spus parintelui Porfirie:
     -Ingaduiti-mi sa va arat cum sunt in adancime.
      Iar parintele i-a zis:
     -Cum sa-mi arati cum esti in adancime, cand eu stiu asta mai bine decat tine!

3.    Ca un fulger in noapte

      Deseori parintele Porfirie privea in sufletele fiilor lui duhovnicesti, lucru care-i cutremura atat pe acestia, cat si pe cei ce auzeau acestea. Este interesanta urmatoarea marturie:”La inceputul relatiei duhovnicesti cu parintele eram impresionat, fiindca acesta imi arata cu mare usurinta adevaruri despre mine, pe care doar eu le cunoasteam. Parintele era un cunoscator desavarsit al partii constiente al sufletului meu, si acolo, prin harisma lui, ca un fulger in noapte, lumina pentru o clipa ungherele nevazute pana atunci ale sufletului meu. Nevazute, dar atat de hotartoare pentru drumul meu dhovnicesc.”

 4.    Adormirea parintelui

       Adormirea intru Domnul a parintelui porfirie a fost cuvioasa. Un fiu duhovnicesc al lui scrie despre aceasta: „Cuviosul parinte, incet-incet s-a retras in chip tacut din Oropos, in lacasul lui iubit din Sfantul Munte. Dorinta lui arzatoare era sa-si dea ultima suflare in locul unde a fost tuns monah. La fel ca toti Sfintii, s-a invrednicit sa aiba un sfarsit cuvios. Prin ingaduinta lui Dumnezeu, si-a presimtit ceasul sfarsitului. I-a rugat pe fiii lui duhovnicesti sa faca priveghere, sa se impartaseasca si sa se pregateasca astfel sa-l conduca in marea sa calatorie. Peste putin timp avea sa plece. A poruncit sa nu fie anuntat niciunul dintre fiii lui duhovnicesti din Atena. In zorii zilei de 2 decembrie 1991, in vreme ce o furtuna cumplita se starnise pe mare, a plecat spre ceruri. Mult-nevoitorul si bolnaviciosul sau trup a fost ingropat in pamantul Kavsokaliviei. Peste el au pus doar pamant, frunze uscate de castan si o cruce de lemn, pe care scria:”Ieromonahul Porfirie, adormit intru Domnul la 19 noiembrei 1991” (Data este pe stilul vechi, care se tine in Sfantul Munte).

Sursa: „Mireasma duhovniceasca a parintelui Porfirie” – Presb. Dionisie Tatsis