Despre calugarul Martirie

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Antonie cel Mare si ale Sfantului Cuvios Antonie cel Nou de la Veria, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un călugăr Martirie, care a purtat pe Hristos.

În pământul Savoriei a fost un călugăr Martirie, iubitor de Hristos, iubitor de săraci si milostiv, tânăr cu vârsta, dar bătrân cu mintea si viată curată având. Deci, acesta avea un obicei de mergea, de la mănăstirea sa, în alta, la un părinte duhovnicesc, pentru rugăciune. Si, odată mergând el, a aflat pe un sărac zăcând în cale si plin de răni, vrând să meargă si el tot acolo, dar nu putea pentru slăbiciunea sa. Si, fiindu-i milă fericitului Martirie de el, si-a întins mantia sa, si luându-l cu dragoste, l-a dus pe el în spate. Iar când s-a apropiat de mănăstire, părintele lui cel duhovnicesc, care cu ochi proorocesti îl văzuse pe el, îndată a strigat către călugării săi, zicând: „Alergati de grabă si deschideti portile mănăstirii că, fratele Martirie vine, aducând pe Dumnezeu”. Si ajungând fratele la poarta mănăstirii, s-a pogorât Săracul din spatele lui si i s-a arătat lui având chipul precum este zugrăvit pe icoană Izbăvitorul neamului omenesc, Dumnezeu si Omul, Mântuitorul Iisus Hristos, si se ridica la cer sub privirea lui Martirie. Iar pe când se înălta, a zis către dânsul: „O, Martirie, tu nu M-ai trecut pe Mine cu vederea pe pământ, nici Eu pe tine la cer nu te voi trece cu vederea. Tu acum ai căutat cu milă spre Mine, si eu în veci te voi milui pe tine.” Si, acestea zicând, S-a făcut nevăzut.

Deci, intrând el în mănăstire, i-a zis lui părintele cel duhovnicesc: „Frate Martirie, unde este acela pe care l-ai adus?” A răspuns zicând: „De as fi stiut, părinte, cine este, m-as fi tinut tare de picioarele Lui.” Atunci a spus tuturor călugărilor ceea ce se făcuse. Si l-a întrebat pe el părintele, zicându-i: „Oare el ti se părea greu tie, fiule?” Iar el a răspuns: „Nu, părinte, când îl duceam nu simteam nici o greutate. Că duceam pe Cela ce mă poartă El pe mine, Care poartă pe toată lumea cu neosteneală si numai prin Cuvânt pe toate le tine. A Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

DIN SUFLET

 

CITESC CU BUCURIE

Oana, pe blogul ei Calatoresc prin viata povesteste despre blogurile pe care le citeste cu placere saptamanal si ne invita si pe noi sa facem acelasi lucru.

Ei bine, ma bucur sa ma alatur acestei intiative, astfel ca mentionez si eu blogurile pe care le citesc cu placere. Aici gasesc o lume plina de dragoste, de simplitate, cu bucurii mari din lucruri marunte. Gasesc persoane talentate din mainile carora ies lucruri minunate, indiferent cu ce lucreaza. Calatoresc impreuna cu ele in cele mai frumoase locuri si citesc carti minunate. Precizez ca ordinea in care le-am mentionat este aleatorie.

·       LILIANA - https://picaturi-de-suflet.blogspot.com/

·    OANA - https://oanaroxana.ro/blogosfera-bloguri-personale-pe-care-le-citesc-cu-drag/

·       CARMEN - https://vis-si-realitate-2.blogspot.com/

·       SUZANA - https://suzanamiu.blogspot.com/

·       MNIKO - https://mniko.blogspot.com/

·       CARMEN - https://frunzepeasfalt.blogspot.com/

·       MIHAELA - http://www.mihaelatoila.ro/

·       IRINA - https://dulcecasa.blogspot.com/

·       CORINA - https://prima-zi.blogspot.com/

·       DANIELA - https://danahandmade.blogspot.com/

·       LAURA - https://coffeetime2025.blogspot.com/

·       ANCA - https://pacesibucurie.blogspot.com/

·       KATIA - https://doarunleu.wordpress.com/

·       IULIA - https://economisim.info/

·  ANDREEA - https://andreeagabrielanapirlica.blogspot.com/ 

·   ANDREEA - https://narciseincasa.blogspot.com/ 

·     RUX - http://www.blog.copilarim.ro/ -

·   LUIZA - https://credintanadejdeiubire.blogspot.com/ 

Despre botezul unui pagan

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Danact citetul si pentru Cinstirea lantului Sfantului Apostol Petru, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre botezul minunat al unui păgân.

Fiind noi în Alexandria, ne-a spus nouă Părintele Andrei acestea, zicând: „Când eram foarte tânăr, am fost fără de rânduială. Si am făcut odată un oarecare lucru necuviincios, împreună cu alti nouă insi, dintre care unul era filipeean, iar altul păgân. Si toti zece am hotărât să fugim în Palestina. Iar, dacă am ajuns în pustie, boală cu fierbinteală a cuprins pe păgân si către moarte se apropia. Si toti în mare necaz eram, nedumerindu-ne ce să facem cu el. Insă, pentru dragoste, nu am voit a-l lăsa pe el si, fiecare din noi, după puterea noastră, l-am purtat pe el din loc în loc, vrând a-l duce pe el în cetate, sau până la o casă de oaspeti, ca să nu moară în pustie. Si tânărul multe zile negustând hrană nici băutură, si de multă sete si de cuprinderea înfocării si de marea arsită a soarelui si de osteneală, a fost aproape să moară. Deci, si noi, pentru aceasta, am socotit a nu-l mai duce pe el, fiindcă slăbise foarte mult la trup. Si, mult plângând pentru el si temându-ne ca si noi, tot asa de foame si de sete să murim, ne-am sfătuit să-l lăsăm si să ne ducem; si l-am pus pe el pe nisip, plângând. Iar el a înteles că voim să-l lăsăm si să ne ducem si a început a ne jura pe noi, zicând: „Pe Dumnezeul cel ce a plecat cerurile si S-a pogorât pentru mântuirea omenească si Care va veni să judece viii si mortii, vă rog, nu mă lăsati pe mine, să mor nebotezat, ci faceti cu mine milă si mă botezati, ca si eu să mă duc botezat din această viată, către Dumnezeu.” Iar noi am grăit către dânsul: „Cu adevărat, frate, dar nu se cuvine nouă a face aceasta, că nimeni din noi nu are dregătoria de preot, că acest lucru este numai al episcopilor si al preotilor. Si apoi, nici apă nu avem aici.” Dar el stăruia cu unele ca acestea si cu mai mari jurăminte ne zicea: „Nu mă lipsiti pe mine de un dar ca acesta al lui Dumnezeu, crestini fiind voi.” Si noi nu ne dumiream ce să facem.

Iar filipeanul, de Dumnezeu fiind luminat, ne-a zis nouă: „Ridicati-l pe el, si drept punându-l, dezbrăcati-l de hainele lui.” Si cu multă osteneală, de-abia am făcut aceasta. Iar fratele cel mai înainte zis, luând nisip cu amândouă mâinile, a turnat pe capul lui, zicând asa: „Botează-se robul lui Dumnezeu Teodor, în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh.” Iar noi am zis: „Amin.” Si, de trei ori făcând asa, noi am zis: „Amin.” Si cu adevărat grăiesc vouă, fratilor, că, îndată, întru acel ceas, l-a vindecat pe el Hristos, Dumnezeul nostru, si sănătos s-a făcut, nici cel mai mic semn de boală având. Si fata lui se arăta rumenă mai mult decât înainte. Si din ceasul acela, degrabă mergea cu noi prin pustie, iar noi minunându-ne de o grabnică schimbare ca aceasta, proslăveam negrăita bunătate a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Si, venind în Ascalon, am spus Sfântului Dionisie, episcopul cetătii aceleia, cele ce ni s-au întâmplat nouă si cele ce am făcut fratelui nostru. Iar episcopul s-a mirat mult de acestea si cu mare frică, si-a chemat clericii si s-a sfătuit cu dânsii, dacă să boteze cu apă, pe cel ce a fost botezat cu nisip, sau nu? Deci, unii ziceau: „Se cuvine botezul cel cu nisip a i se socoti lui drept botez, de vreme ce cu minune preaslăvită s-a făcut.” Iar altii grăiau: „Nu este de cuviintă să rămână numai cu acel botez, pentru că si Domnul Iisus Hristos a grăit către Nicodim: „Dacă nu se va naste cineva din apă si din Duh, nu va intra în împărătia Cerească”; iar, despre minunea ce spuneti că s-a făcut pentru dânsul, aceasta pentru marea lui credintă s-a făcut, că pentru aceasta l-a si făcut Domnul pe el sănătos.” Si asa, voind ei ca desăvârsit să se nască el din apă si din Duh, după multă cercetare ce s-a făcut, s-a învoit fericitul episcop Dionisie de la trimis pe el, ca să se boteze la râul Iordan, iar pe filipeanul care îl botezase pe păgân cu nisip, l-a hirotonit diacon.” Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

MFC-CEAI

 VA INVIT LA .... CEAI

sursa foto: pinterest
Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre cereasca imparatie

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Pavel Tebeul si Ioan Colibasul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură despre cereasca împărătie si despre vesnica osândă.

Dacă atunci, când intrăm într-o cetate mare, întemeiată de oameni, în lumea aceasta, măcar că stim bine că după putină vreme se va risipi, dar când începem a umbla printr-însa, nu ne mai saturăm de frumusetile ei, de poduri, de grădini, de curti, de palate, încât am pofti mereu să tot umblăm printr-însa, pentru frumusetile ei, apoi, cu cât mai mult nu se vor desfăta cei ce se vor învrednici a intra în Cetatea lui Dumnezeu, în Ierusalimul cel de Sus, când vor începe a gusta din dulceata cea de-a pururea a frumusetii celei mai presus de orice asemănare? Si iarăsi, după cum atunci când, intrând la curtea unui împărat pământesc, vedem palate mari, împodobite cu marmură, cu aur si cu argint, iar după aceea putem vedea pe împăratul si bărbati vrednici stându-i înainte în podoabe mărete, iar împăratul îmbrăcat în porfiră si încoronat cu pietre scumpe, măcar că toate acestea sunt stricăcioase, apoi cu cât mai vârtos nu se va bucura cel ce va intra la Dumnezeu, întru cereasca împărătie, neputând a se sătura de frumusetile si de slava Lui cea pururea fiitoare? Si precum când, intrând cineva într-o vie sădită de oameni, o vede pe ea veselă, îngrijită si cu tot felul de poame si de flori împodobită, încât ar voi să tot umble mereu prin ea si a se veseli de vederea ei, măcar că este stricăcioasă, apoi cu cât mai mult cel ce a intrat în cetatea lui Dumnezeu, dacă va fi împlinit poruncile lui Dumnezeu, întru această lume, de câtă slavă duhovnicească nu se va bucura, întru lumina cea negrăită si întru slava cea netrecătoare, văzând pe Stăpânul, Domnul tuturor, cu a Sa mărire strălucind si luminându-i pe toti cei drepti, cu mult mai vârtos decât soarele acesta.

Dar, să spunem ceva si despre munca cea fără de sfârsit, prin pilda veacului acestuia, asa cum am arătat si pentru bunătătile cele fără de sfârsit. Cum vom putea suferi chinul viermelui celui neadormit, noi, care aici nici împunsăturile tântarilor si ale mustelor celor slabe nu le putem suferi? Ci, învârtindu-ne în paturile noastre, ne sârguim să le prindem si pe unii si pe altele? Si ne scărpinam cu unghiile trupul, ca si cum i-am fi de vreun folos, pentru acea slabă împunsătură. Apoi, cum vom suferi noi cu usurintă gheena focului? Noi, care nu putem suferi arsita soarelui, ci fugim la umbră sau în casă, căutând odihnă. Si cum vom suferi întunericul cel mai de dedesubt si scrâsnirea dintilor? Noi care acum, nici o zi nu putem suferi o cameră întunecoasă, nefiind nici durere, nici plâns, nici scrâsnirea de dinti? Ci îndată ne tulburăm si ne întristăm, zicând: „Când vom iesi din întunericul acesta, ca să vedem doar lumina aceasta stricăcioasă?”. Deci, dacă unele ca acestea sunt bunătătile cele vesnice, cât si chinurile cele fără de sfârsit, precum pe rând le-am arătat, apoi să nu ne lenevim. Să fugim de vesnica pierzare si să alergăm la făcătorul nostru, Dumnezeu. Căruia se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

ATELIER DE GATIT

 Chec și clătite

Încet-încet, intrăm în ritmul obișnuit al activităților, așa că, daca este marți, este zi de "bucătăreasă", cu cele două minunate domnișorici: M și I.

Ne-am tot gândit și răzgândit ce sa facem, ce să pregătim. In final M a spus că îi place checul, iar I a avut pofta de clătite. Idei minunate, așa că am pornit la treabă.

In timp ce au lucrat, am discutat despre multe și mărunte, am ras, am spus glume. Atmosfera din bucătărie a fost plină de veselie.

Ca de fiecare data, uitam sa facem fotografie la produsul final. Daca vor trimite o poza, o voi atașa ulterior.

Minunea Sfantului Vasile

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Mucenici din Sinai si Rait si ale Sfintei Nina, luminatoarea Georgiei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, minunea Sfântului Vasile, Ia Anastasie preotul.

Într-una din zile, Cuviosul Părintele nostru Vasile, strălucit fiind de darul cel dumnezeiesc, a zis către clericii săi: „Veniti, fiilor, după mine ca să vedem slava lui Dumnezeu, si împreună să proslăvim pe Stăpânul nostru”. Si, au iesit din cetate, nestiind nimeni unde voieste el să meargă. Iar un preot cu numele Anastasie, care vietuia într-un sat, avea femeie cu numele Teogonia, cu care patruzeci de ani a petrecut în feciorie si de multi se socotea că Teogonia este neroditoare, pentru că nimeni nu stia de fecioria curătiei lor, cea păzită în taină. Si avea Anastasie, pentru viata sa sfântă, Duhul lui Dumnezeu si era bărbat înainte-văzător. Că, întru acea vreme, văzând el mai înainte cu duhul, că Vasile avea să-l cerceteze pe el, a zis către sotia sa Teogonia: „Eu mă voi duce la câmp, ca să lucrez pământul, iar tu, sora mea, să împodobesti casa si în ceasul al nouălea din zi, aprinzând lumânări, să iesi întru întâmpinarea Sfântului Vasilie arhiepiscopul, că vine să ne cerceteze pe noi păcătosii”. Iar ea, mirându-se de cuvintele bărbatului său, a împlinit porunca. Si, nu departe fiind Sfântul Vasile de casa lui Anastasie, l-a întâmpinat pe el Teogonia si i s-a închinat lui. Iar Vasile i-a zis: „Cum te afli, doamnă Teogonia?”. Iar ea, auzind că pe nume o cheamă, s-a înspăimântat si a zis: „Sănătoasă sunt, stăpâne sfinte”. Iar fericitul i-a zis: „Unde este domnul Anastasie, fratele tău?”. Iar ea a răspuns: „Nu frate, ci bărbat îmi este mie, si s-a dus la câmp să lucreze pământul, dar mă voi duce să-l chem pe el.” Iar Vasilie ia zis: „A venit si în casă este, nu te osteni.” Aceste cuvinte auzind, de si mai multă spaimă s-a umplut, că toată taina lor, Sfântul mai înainte a văzut-o si, tremurând, a căzut la picioarele Sfântului si i-a zis: „Roagă-te pentru mine, păcătoasa, Sfinte al lui Dumnezeu, că mari si minunate lucruri văd la tine.” Iar Sfântul se ruga pentru dânsa.

Si, intrând în casa preotului, l-a întâmpinat însusi Anastasie si, sărutând picioarele Sfântului, a zis: „De unde mie aceasta, că a venit arhiereul Domnului la mine?”. Iar arhiereul i-a zis: „Bine că te-am aflat, ucenice al lui Hristos; să mergem la biserică si să facem dumnezeiască slujbă.” Căci, se obisnuise preotul acela să postească în toate zilele, afară de sâmbătă si de Duminică si nu gusta nimic, fără numai pâine si apă. Iar când au mers în biserică, a poruncit Sfântul Vasile lui Anastasie ca să slujească Liturghia. Iar el se lepăda, zicând: „Stii, stăpâne, ce zice Scriptura: Cel mai mic de la cel mai mare se blagosloveste.” Iar Vasile a zis către dânsul: „Cu toate lucrurile tale cele bune, să ai si ascultare.” Si, când slujea Anastasie, în vremea sfintirii înfricosătoarelor Taine, a văzut Sfântul Vasile si ceilalti care erau vrednici, pe Preasfântul Duh pogorându-se în chip de foc si pe Anastasie înconjurându-l. Iar după săvârsirea dumnezeiestii slujbe, au intrat în casă si a pus preotul masă Sfântului si clericilor lui. Si, mâncând, a întrebat Sfântul pe preot: „De unde îti este averea si ce fel este viata ta, spune-mi mie.” Răspuns-a preotul: „Eu, arhiereule al lui Hristos, om păcătos sunt si mă aflu sub dajdia poporului si am două perechi de boi. Cu una lucrez eu însumi, iar cu alta slujitorul meu si, din roadele lucrului acesta, o parte este spre primirea străinilor, iar altă parte spre darea dajdiilor, si se osteneste cu mine si femeia mea, slujind străinilor si mie.” Si a zis Vasilie către dânsul: „Să o numesti pe ea sora ta, precum si este; dar spune-mi mie bunătătile tale.” Răspuns-a Anastasie: „Eu nimic bun n-am făcut pe pământ.” Atunci Vasile a zis: „Să ne sculăm si să mergem împreună”. Si, sculându-se, au mers la un bordei si a zis Vasile: „Să-mi deschizi mie usa aceasta”. Iar Anastasie a zis: „Nu, Sfinte al lui Dumnezeu, să nu voiesti a intra, că nimic nu este acolo, fără numai cele de trebuintă pentru casă”. Iar Vasile a zis: „Eu pentru trebuintele acestea am venit.”

Iar preotul, nevrând să deschidă usa, a deschis-o Sfântul cu cuvântul si, intrând, a aflat acolo pe un om foarte rănit de lepră, căruia mai multe măduIare, putrezind, îi căzuseră. Si nu stia de dânsul nimeni, fără numai singur preotul si sora lui. Deci, a zis Vasile către preot: „Pentru ce ai voit să tăinuiesti de mine această comoară a ta?”. Răspuns-a preotul: „Omul este mânios si ocărâtor, stăpâne, si, pentru aceasta, m-am temut să ti-l arăt, ca să nu gresească cu vreun cuvânt împotriva Sfintiei tale”. Atunci a zis Vasile: „Bună nevointă alegi. Dar să mă lasi si pe mine întru această noapte să-i slujesc lui, ca si eu să fiu părtas la plata ta”. Drept aceea, a rămas fericitul Vasile singur cu cel bolnav si, închizându-se, toată noaptea a petrecut în rugăciune si, dimineata, l-au scos pe cel bolnav întreg si sănătos. Iar preotul si sora sa si toti cei ce erau acolo, văzând o minune ca aceea, au proslăvit pe Dumnezeu. Si s-a întors apoi Sfântul Vasile la casa sa. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

AMINTIRI

 5 ANI…..DE BUCURII

Povesteam aici ca am serbat 5 ani de activitate cu copiii la Centrul Educational. Si tot scriind si povestind colegilor, intr-un moment de liniste si de “vorba” cu mine, mi-am adus aminte cum de a inceput totul. Ei bine, intr-un ajun de Craciun, la o slujba de sfestanie, dintr-o data, l-am intrebat pe parintele duhovnic daca pot face cu copiii de la cor (pe atunci era o doamna draguta care desfasura cu ei activitati muzicale) diverse activitati. Era un gand mai vechi, cochetam cu aceasta idee de ceva vreme, insa mi-a lipsit curajul sa fac primul pas. Si totul s-a schimbat odata cu acel “DA’ spus de parintele, un cuvant ce a adus in suflet multa emotie, multa teama ca nu ma voi descurca, multe sentimente contradictorii.

Am pornit activitatile la inceput de ianuarie, cand i-am invitat pe copii sa ne cunoastem si sa incercam sa facem ceva frumos fara telefon, fara calculator. Au venit doar o parte dintre cei care participau la cor, in total 5 copii: trei frati si doua surori. Emotii mari si de o parte si de cealalta, lucruri noi pentru toata lumea. Insa, incet-incet, atmosfera s-a destins si am pornit de la proiecte mici facute din hartie, din fire, din aluat, la alte proiecte mai mari. Impreuna cu copiii am prins curaj si am inceput sa facem mici serbari, pe urma am incercat o expozitie de dulciuri de post. Acesta a fost momentul in care eu si copiii am stiut ca putem face lucruri mult mai grele care ne vor iesi. Si asa ne-am incumetat sa pregatim o masa festiva pentru doamnele si domnii din Comitetul parohial, am mai organizat alte expozitii dulci, am oferit martisoare realizate de noi si am facut numeroase serbari prin care am adus cinstire Maicii Domnului, Sfintilor romani, si cu multe alte teme. In fiecare an (cu exceptia anului trecut) am serbat ziua de nastere a copiiilor si, cel mai important lucru: tot timpul NE-AM JUCAT. Tot ceea ce am facut a fost in joaca, bucurandu-ne de cea mai frumoasa etapa a vietii: copilaria. Despre o foarte mica parte din activitatile desfasurate am vorbit “aici”.

De-a lungul anilor au venit si alti copii. O fetita avea doua prietene in vizita si a venit la atelierul organizat impreuna cu ele. La plecare prietenele respective au intrebat daca se pot alatura echipei permanent. Altii au venit cu verii lor, altii trimisi de parintele duhovnic, pentru a alina suferintele parintilor care spuneau ca nu stiu cum sa ii indeparteze pe copii de calculator.

La un moment dat a venit un baietel, iar mai tarziu o fetita, ambii dependeti de telefon. Nu concepeau sa manance, sa stea de vorba fara a avea telefonul in mana si a-si arunca privirea pe ecranul lui. Azi, de multe ori ei imi spun ca, daca nu ar fi venit, nu si-ar fi data seama ce multe lucruri frumoase se pot face. La randul lor au adus alti copii ce nu credeau ca este viata frumoasa si interesanta dincolo de ecranul telefonului. Au venit din curiozitate si au ramas. Si asa, azi sunt 19 copii cu varste cuprinse intre 5 si 12 ani.

Surorile Bianca si Roxana, cele doua surori care au fost de la inceput, au plecat pentru ca s-au mutat in alta localitate, insa ele sunt si acum pe grupul nostru, participa la actiunile online. Si ele sunt in sufletul meu alaturi de ceilalti. Altii, destul de mari ca sa mai participe la activitatile copiiilor, in momentul in care au intrat la liceu le-am urat reusite si bucurii in viata si mi-am luat “la revedere”. O parte din sufletul meu plangea pentru despartirea de ei, alta se bucura pentru reusita lor, tineri liceeni mandri de reuaita lor. Mai mare dragul sa ii privesti.

Numai ca si ei au simtit acelasi lucru despre despartirea noastra, astfel ca, dupa o serbare a celor mici le-am spus: de acum voi sunteti doar musafiri. Raspunsul venit de la Teo C, cel mai mare dintre ei a fost foarte transant: ”De ce doamna? Nu putem sa fim si noi micii creatori de liceu?” Pentru mine a fost o adevarata provocare, ca o manusa aruncata. Cu nod in gat, cu teama in suflet i-am raspuns: “Ba da. Cauta idei impreuna cu ceilalti si pornim la treaba”.

A trecut o perioada de aproape o luna, in care nimeni nu a mai spus nimic si, intr-o zi ma trezesc introdusa in grupul “Micii creatori de liceu”. Avem doar cateva luni de cand ne intalnim, insa am facut lucruri minunate impreuna: am reusit sa avem un buletin parohial trimestrial, au participat la serbarea de Craciun, au fost intalniri cu oameni de suflet din parohie care le-au vorbit despre pasiuni, despre natura. Sau le-au transmis informatii despre economie si investitii, informatii care le-au ramas in minte, iar pe unele le pun in practica, foarte mandri de ceea ce stiu. Sunt enoriasi care au vazut realizarile noastre si au dotat Centrul cu calculatoare, altii ne vor ajuta cu mijloace de transport pentru excursiile pe care dorim sa le facem. In continuare avem multe proiecte, insa unii dintre ei acum sunt clasa a opta, asa ca “functionam” in numar restrans. Cei care urmeaza sa sustina in vara examenul vin doar atunci cand pot sau cand simt nevoia de a se relaxa putin. Adica suntem 9 tineri ortodocsi, dintra care 5 la un pas de a deveni liceeni.

In toti acesti ani, cum este si firesc, ne-am apropiat si de parinti. Asa am avut ocazia, eu si sotul, sa cunoastem oameni minunati, oameni cu suflet mare, oameni de o bunatate extraordinara, dar plini de modestie. In jurul copiiilor s-a format o comunitate frumoasa, asa ca pot spune ca suntem o mica parte a “familiei Boldescu”, asa cum numeste parintele enoriasii bisericii Sfantul Gheoghe Boldescu.

Cuvant al Parintelui Efrem Sirul

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Ermil si Stratonic si ale Sfantului Ierarh Iacob, episcop de Nisibe, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre pocăintă si viata cea desfătată.

Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeul nostru zice în Sfintele Evanghelii: „Deci, si voi fiti gata că în ceasul în care nu gânditi, Fiul Omului va veni.” (Luca, l2, 40). Nevoiti-vă a intra prin poarta cea strâmtă, care duce la viată. Să călătorim pe calea aceasta, fratilor; ca viata vesnică să mostenim. Călătoriile acestea sunt cu necazuri, dar odihna este fericită. Călătoriile acestea sunt cu întristare, dar răsplătirea este cu bucurie. Călătoriile acestea sunt strâmte, dar sălasul este desfătat. Călătoriile acestea sunt: pocăinta, ajunarea, rugăciunea, umilinta, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcarea pe jos, nespăIarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, necinstirile, gonirile, răpirile, osteneala cu mâinile, primejdiile, a fi defăimati si a răbda, a fi urâti si a nu urâ, a pătimi rele si cu bine a răsplăti, a lăsa datornicilor datoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni iar, mai pe urmă de toate, a ne vărsa sângele pentru Hristos, când vremea va cere. Acestea sunt călătoriile portii celei strâmte si ale căii cele necăjite, care are răsplătirea cea fericită: Împărătia Cerurilor.

Iar poarta care duce la pierzare, este Largă si calea desfătată. Si umbletele pe această cale sunt, aici, în lumea aceasta, adică, de bucurie făcătoare, iar acolo, de mare scârbă. Aici usoare, iar acolo grele si dureroase. Aici se arată ca niste lucruri de nimic, iar acolo ca niste fiare sălbatice, care muscă pe cei ce le săvârsesc si nu se pocăiesc, după cuvântul Proorocului: „Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naste” (Ps. 47, 6). Iar răutatea vietii acesteia, adică umbletele căii celelalte, pe care si Apostolul, în parte, le-a numărat, sunt: desfrânarea, înversunarea, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, cearta, pofta, mânia, bătaia, invidia, petrecerile, strigările, cântecele lumesti, fluierăturile, jocurile, scăldaturile, hainele cele moi, prânzurile cele scumpe, bătăile din palme, gâlcevile, somnul cel fără grijă, ura dintre frati, grăirea de rău. Iar, lucrul cel mai rău, decât toate, este nepocăinta si a nu ne aduce aminte niciodată de iesirea, cea din urmă, din viată.

Acestea sunt călătoriile căii celei cumplite, pe care multi sunt cei ce călătoresc. Dar si sălasul cel cuvenit lor îl vor afla. În locul desfătării, foame; în locul betiei, setea; în locul odihnei, chinul; în locul râsului, tânguirea, în locul alăutei, plângerea; în locul îngrăsării trupului, viermele; în locul jocurilor, a fi împreună cu dracii; în locul mestesugurilor drăcesti, întunericul cel mai dinafară si gheena focului si cele asemenea acestora, în ziua cea înfricosată a Judecătii, se va cere de la fiecare de a păzi si dreapta mărturisire a credintei, neîntinată de eresuri, precum a mărturisit-o când a zis: „Mă lepăd de Satana si de toate lucurile lui”. Acestea si cele asemenea acestora se vor cere de la tot crestinul, în ceasul cel înfricosat al cercării. La care, ajută-ne, Doamne, să nu fim osânditi. Că tie se cuvine slava în veci! Amin.

 

(Proloage)

FAMILIE

 Duminică împreună cu socrii

Zilele trec foarte repede, viața este scurta, însă este frumoasa, mai ales atunci când ne petrecem timpul alaturi de familie. Părinții sunt bătrâni, au început să devina neputincioși și dorim sa ne bucuram de ei cât mai mult, dar și să le înveselim zilele. Așa că, una dintre prioritățile acestui an este aceea de a petrece alături de ei ceva mai mult timp.

Zilele trecute ne-am anunțat socrii că azi mergem la dânșii la masa. S-au bucurat și ne-au pregătit ceea ce ne place cel mai mult: ciorbita de carne la garniță. Doamne, cat de buna este, curcubeu pe cerul gurii.

Pentru felul doi, sotul a pregătit la grătar carne și cârnăciori proaspăt făcuți de socrela, ( întotdeauna ii face la finalul lunii ianuarie).

Sunt foarte incantati când le povestim despre plimbările și realizările noastre sau ale copiilor Asculta foarte atenți și ne tot pun întrebări. Însă, cele mai interesante sunt năzbâtiile micilor strănepoți. Nici nu am simțit când a trecut timpul. La plecare ne-au dat, dragii de ei, oua proaspete și ciorba să mai avem și mâine.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu să le dăruiască sănătate cu zile îndelungate.