ASA NU MAI VREAU SA TRAIESC!
“Parinte, eu am fost atee si membra de partid. Lucram la
un birou si nu voiam sa aud de Dumnezeu. Imi placea sa-mi traiesc viata. Dupa o
perioada de timp, m-am imbolnavit si am ajuns intr-o stare critica. Aveam un
fel de paralizie psihica si nu mai puteam face nimic. Trebuia sa fiu ingrijita
ca un copil. Aceasta stare m-a dus la deznadejde. Intr-una din zile n-am mai
rezistat si m-am hotarat sa ma sinucid. Mi-am ridicat ochii mintii spre cer si
am zis:”Doamne, daca intr-adevar existi, Tu poti sa ma scapi, altfel imi voi
curma viata, asezandu-ma pe linia ferata si asteptand primul tren. Asa nu mai vreau
sa traiesc!”. S-a intamplat ca acest tren sa fie acceleratul de Iasi-Timisoara.
Zicand aceste cuvinte, m-am dus la o distanta oarecare de
gara, ca sa nu fiu vazuta de nimeni si m-am asezat pe linia ferata, intinsa pe
sine, cu fata in sus. Dupa cateva clipe, a venit acceleratul cu toata viteza,
si cand s-a apropiat de mine, l-am vazut ca s-a ridicat la jumatate de metru
deasupra mea si a trecut tot trenul prin aer. Dupa ce a trecut, mi-am dat seama
de minunea care s-a petrecut cu mine si m-am cutremurat. Am ramas vie si
nevatamata. Am inceput sa plang in hohote, si, sculandu-ma, m-am dus acasa. De atunci,
m-am facut sanatoasa si m-am apropiat de Dumnezeu.
(monah Pimen Vlad – Povestiri duhovnicesti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu