Provocare

 Caminul meu un colt de rai – saptamana 2

Pentru a doua saptamana a provocarii “Caminul meu un colt de rai” Irina propune, pe blogul ei, sa facem ordine, atat in casa, cat si in suflet. Corina, ne propune o saptamana de bucurie, in care sa renuntam la “Nu” indiferent cum si cand l-am folosi si sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, de fiecare clipa traita.

In saptamana ce tocmai s-a incheiat, timpul a fost placut, soarele ne-a mangaiat cu razele lui, au fost si cateva reprize de ploaie. Intreaga natura invita la plimbare si relaxare.

Programul incarcat, ca si vremea de afara, au facut sa stam foarte putin in casa, astfel ca si in aceasta saptamana am combinat provocarile celor doua doamne ale caror bloguri le urmaresc cu drag.

Copiii mi-au adus multa bucurie in suflet in aceasta saptamana. La inceputul ei, doua fetite delicate si dragute, m-au rugat sa le invat sa faca prajituri. Am ascultat dorinta lor si le-am invitat acasa, pentru a face impreuna briose. Si nu orice fel de briose, ci briose de ciocolata si ornate cu crema de ciocolata. Au invatat sa citeasca o reteta, sa cantareasca ingredientele, insa distractia cea mai mare a fost la …..ornat. Imaginatia si veselia au umplut intreaga bucatarie. S-au simtit foarte bine, astfel ca m-au intrebat daca mai pot veni.

A doua parte a saptamanii, impreuna cu copiii de la Centrul Educational am continuat sa impletim semne de carte si brelocuri. Bineinteles ca totul s-a intamplat intr-o atmosfera de bucurie, de “zumzaiala” vesela si rasete cristaline.

Insa apogeul bucuriei a fost in week-end, petrecand ziua de duminica cu nepotii. Matei vorbeste si ne spune povesti, l-a “adormit” pe bunicul cantand “Nani, nani puisor….”, dar i-a facut si “ijetie”. Am mancat impreuna “sanvis cu mamete” (sandwich cu Almette), am ras din plin inventand povesti cu animalute curioase. Micutul Alex nu s-a lasat mai prejos. Tot timpul langa noi, zambind si chicotind, a invatat sa faca primii pasi, sprijinindu-se de o matura.

Serile le-am petrecut tricotand la patura “plimbareata”, urmarind filme pe Diva, dar si facand ceva “ordine” in gandurile mele.

O alta bucurie a acestei săptămâni a fost o comanda mica de prăjituri pentru parastasul soacrei părintelui duhovnic. Pe doamna Marilena am cunoscut-o, o femeie plina de viață, tot timpul cu zâmbetul pe buze și gata să ajute pe oricine. Am făcut prăjiturile cu mare drag. La parastasul făcut pentru cei trei ani de la plecarea la cele veșnice a doamnei Marilena, am întâlnit oameni cu suflet frumos.

Bucurie, multa bucurie, insa fara fotografie.😂😂.