Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Marcian si Martirie si ale Sfintei Tavita, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt despre ascultare.
Vă spun vouă un lucru
ca acesta, care s-a făcut în vremea mea, ca să vă deprindeti si să stiti că
ascultarea si de la moarte izbăveste. Oarecând, fiind eu la ava Isidor, a venit
acolo un ucenic al unui staret mare, din partea Ascalonului, cu o slujbă a
părintelui său. Însă, avea porunca de la staret ca, după Vecernie, să se
întoarcă la chilia sa.
Dar îndată s-a făcut o
furtună foarte mare, cu ploaie si tunete. Si era aproape si un pârâu, care
curgea prin toată tara aceea. Iar, mai pe urmă, vrând el să se ducă înapoi,
după cuvântul staretului său, noi îl rugam să mai astepte, zicându-i lui că nu
este cu putintă să treacă acel râu. Iar dacă n-a voit el să mai astepte la noi,
am zis: „Să mergem cu dânsul până la râu, ca, văzându-i repejunile să se
întoarcă”.
Si după ce am ajuns la
râu, dezbrăcându-se el de hainele sale si legându-le pe ele pe capul său si
încingându-se cu brâul, a sărit în râul acela mare si în strasnică repejune.
Iar noi, ne minunam si tremuram, temându-ne, ca nu cumva să moară. Iar el,
mergea înotând, si a sosit la celălalt mal, pe o piatră, si s-a îmbrăcat în
hainele sale si a făcut de acolo spre noi semn de închinăciune. Si, luând
blagoslovenie, s-a dus, alergând. Iar noi am rămas, mirându-ne si
înspăimântându-ne, de puterea faptei cele bune, că, fără de primejdie, a trecut
râul, pentru ascultarea sa.
(Proloage).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu