Despre lacomie

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Toma si ale Sfintei Mucenite Erotiida, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Antioh, despre lăcomie.

Tuturor le este de trebuintă să se nevoiască a-si înfrâna pântecele, dar mai vârtos, cei ce voiesc să slujească lui Dumnezeu este bine să mănânce cu tocmită măsură, că, de nu se vor înfrâna de mâncare, asemenea sunt corăbiilor prea încărcate. Că trupul de hrană are nevoie, si nu de răsfăt, de săturare, iar nu de lăcomie.Pentru că înfrânarea este la fel spre întărire si sufletului si trupului, iar neînfrânarea si pe unul si pe altul le vatămă, stricând nu numai sănătatea, ci născând si boli de sminteală. Căci, celui ce se nevoieste, putină hrană îi trebuie, si cel ce-si înfrânează pântecele îsi depărtează gândul de la păcate. Iar celui ce se lăcomeste, îi cresc poftele cele rele. Si, precum lemnele cele multe fac focul mare, asa si multimea bucatelor naste gânduri rele. Mâncarea bună numai cât veseleste gâtul, iar mai pe urmă hrăneste viermii cei neadormiti. Si precum pământul cel pustiit naste spini, asa si mintea celui mâncăcios creste gândurile rele. Omul lacom face deseori pomenirea sfintilor, ca să placă pântecului, iar cel ce se înfrânează se aseamănă prin viata sa, cu Sfintii. Mâncăciosul cu nimic nu se laudă mai mult fără numai cu mâncarea. Iar Duhul din omul nesătios se scârbeste si se duce de la dânsul. Că, precum fumul goneste albinele asa si mult mâncăciosul goneste darul Duhului Sfânt. Deci, mai bine este a lepăda bucatele alese si cu mâncarea cea obisnuită a ne plini trupeasca trebuintă, ca să nu ne asemănăm cu norodul cel ce a slujit pântecelui în pustie: că a sezut, zice, norodul să mănânce si să bea si s-a sculat să joace; atunci a uitat poruncile lui Dumnezeu si la idoleasca îndrăcire s-a abătut. Deci, bine scrie Pavel despre mostenitorii lor: „Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru rusinea lor, ca unii care au în gând cele pământesti” (Fil. 3, 19). Si iarăsi: „Bucatele sunt pentru pântece si nu pântecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celălalt” (I Cor. 6, 13). Si iarăsi: „Dacă pentru bucate se sminteste fratele tău, iată că nu umbli după porunca dragostei”. Si mai zice: „Unii ca acestia nu slujesc lui Dumnezeu, ci pântecelui lor, si prin bune cuvântări amăgesc inimile celor fără de răutate.” Si iarăsi: „întelepciunea trupească, nebunie este la Dumnezeu. Iar întelepciunea duhovnicească este viată si pace. Bine este dar a întări inima iar nu cu mâncări”. „Si iarăsi: „Nu este împărătia lui Dumnezeu mâncarea si băutura, ci dreptatea si pacea si bucurie întru Duhul Sfânt, iar nu lăcomia si betia”. Precum si lacob, osândind pe robii pântecului, zice: „Veselitu-v-ati pe pământ si v-ati desfătat si v-ati hrănit inimile voastre, ca pe o oaie în ziua de junghiere”. Iar necredinciosilor evrei, Domnul le-a zis: „Adevăr grăiesc vouă, Mă căutati pe Mine, nu pentru că ati văzut semne, ci pentru că ati mâncat pâine si v-ati săturat”. Si le-a mai zis:

„Lucrati nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne în viata vesnică, pe care Fiul Omului o va da vouă”. Căruia se cuvine slava, cinstea si închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

(Proloage).