Despre iubirea de arginti

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Longhin Sutasul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh despre mită, dobândă si iubirea de arginti.

Cel ce ia dobândă, cel ce ia mită, ca si iubitorul de arginti si răpitorul sunt ca o cărută cu patru cai, având ca vizitiu pe satan cel mândru, cărută pe care Dumnezeu a surpat-o. Satan adună în ea pe toti cei ce-l urmează, spre a lor pierzare. Deci, nu se cade celor ce au minte a fi purtati de vrăjmasul, ca nu împreună cu el să ajungă în groapă si în focul cel vesnic, ci în viată, spre mai bine, să se îndrepteze, precum si Apostolul zice: „Având hrană si îmbrăcăminte, să fim îndestulati cu acestea.” Iar cei ce vor să se îmbogătească, au parte de nenorociri si de cursele vrăjmasului, nepăzind poruncile apostolesti, iar, mai bine zis, ale lui Dumnezeu, care grăieste: „Să nu câstigati nici aur, nici argint, nici să vă îngrijiti ce ve-ti mânca sau ce ve-ti bea si cu ce vă ve-ti îmbrăca!” Că pe cel ce adună bogătie pe această cale, îl surpă Dumnezeu si cu ale sale picioare îl calcă. Încă si în cartea Proverbelor, înfruntă pe cel ce ia mită, zicând: „Cel ce iubeste argintul, nu se va sătura de argint; si să nu apuci de la cel sărac, că sărac este si nu stie umbla”. Că zice Domnul: „Mai bine este a da, decât a lua”. Iar în Lege zice: „Să nu dezvinovătiti pe cel necurat, pentru mită, si nici să nu iei mită, fiindcă mita creste si orbeste ochii celor ce văd”. Că si Samuil, tinând porunca Legii, grăia către norod: „Oare din mâinile voastre am luat izbăvirea? Iată martor este Domnul, că n-a ajuns mită în mâinile mele”. Iar Proorocul Amos, mâniindu-se pe judecători, zicea: „Mită aleasă de la săraci ati luat”. Iar Isaia, ocărând cetatea, zicea: „Dregătorii tăi iubesc mita, dispretuind răsplătirile. Vai celui ce face dreptate celui necurat pentru mită, si lucrul cel drept pe nedrept îl ia de la omul cel drept”. Si iarăsi: „Pierzător lucru este dobânda pentru însusi sufletul celui ce ia, iar cel ce nu iubeste dobânda viu va fi”. Si iarăsi: „Cel ce primeste mită fără dreptate nu se va îndrepta înaintea lui Dumnezeu. Că mai bun este numele bun, decât bogătia cea multă”. Iar David se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Să nu pierzi, cu cei necredinciosi, sufletul meu”.

Oare vezi că Scriptura numeste, pe ucigasi si pe primitorii de daruri, bărbati ai sângelui si fără de lege? Încă asemenea cu aceasta a zis Domnul: „Nebunule, întru această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine, iar cele ce le-ai gătit ale cui vor fi?” Nebuni numeste pe cei ce-si pun nădejdea în bogătia cea pieritoare. Si, iarăsi, David zice: „Pleacă inima mea spre învătăturile tale, iar nu la dorinta de câstig”. Încă si Iov, arătându-si curătia, zicea: „Au, doară, mâna mea s-a atins de mită?” Si Însusi Domnul ne porunceste, grăind: „Luati aminte si vă păziti de toată lăcomia, că nu din bogătia omului este viata lui, ci precum este scris: Dreptul prin credintă va fi viu!”

(Proloage).