Pentru rugaciunile Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vas, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
-Gheronda, cand imi fac rugaciunea la chilie stau tare nelinistita ca nu cumva vreo sora sa deschida usa si astfel sa-mi pricinuiasca raspandire.
-Eu daca sunt in stare de rugaciune si
deschide cineva usa, prefer sa ma loveasca cu securea in cap, decat sa ma vada
in acea clipa cand ma rog. Este ca si cum ai zbura si vine unul si-ti taie
aripile. Voi nu ati trait inca stari duhovnicesti in vremea rugaciunii ca sa
intelegeti cat il costa pe cineva sa-l deranjati in timp ce se roaga. Nu ati
simtiti aceasta partasie cu Dumnezeu, cand omul se ridica oarecum de pe pamant.
Daca ati fi avut astfel de experiente, i-ati fi respectat pe ceilalti cand se
roaga. Daca ar fi existat aceasta sensibilitate duhovniceasca, ati fi cugetat:
“Cum sa-l intrerup pe celalalt in vreme ce se roaga?”. Ati fi inteles ce mare
paguba ii pricinuiti si ati fi luat aminte. Nu spun sa luati aminte cu stres si
cu silire, ci cu respect fata de cel care comunica cu Dumnezeu. Dar daca nu
exista aceasta sensibilitate duhovniceasca, sa existe cel putin sensibilitatea
lumeasca, in sensul ei cel bun. sa va obisnuiti sa batei la usa si sa spuneti
cu voce tare:”Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse
Hrisotase, miluieste-ne pe noi!”, ca celalalt sa poata sta linistiti si sa nu
fie mereu cu frica ca se deschide usa. Altceva este sa ma aflu in stare de
veghere duhovniceasca si altceva e sa stau mereu nelinistit ca nu cumva cineva
sa imi deschida usa. Asta oboseste, te zdrobeste.
-Gheornda, se poate ca vreo sora sa faca
aceasta din simplitate?
-Nu este simplitate ca o sora sa bata in
usa alteia si, fara sa auda “Amin”, sa deschida si sa intre inauntru. Ma mir ca
faceti una ca aceasta! Se poate ca cealalta sora sa planga in rugaciune si sa
nu vrea sa fie vazuta. Eu, cand merg la vreo chilie vecina si aud ca citesc
slujba Vecerniei, stau si un ceas afara in frig si spun “Doamne Iisuse”, ca sa
nu-i intrerup si sa taie din slujba. cum sa deschid usa cand ii aud
psalmodiind? Cum sa intru? Daca intru, este ca si cum as avea dreptul s-o fac.
Se poate ca aceia sa imi dea acest drept, insa eu nu fac aceasta. Vine din
egoismm ca si cum eu sunt cineva si nu tin cont de celalalt. Sa existe aceasta
sensibilitate launtrica. Odata, cand eram la Sinai, am vazut doi copii de
beduin, un baiart si o fetita, rugandu-se pe drum cu colomboiul. Atunci eu m-am
oprit si m-am retras incet, asteptand sa-si termine sarmanii copilasi
rugaciunea si abia apoi sa-mi continui drumul, pentru ca nu exista alta
trecere.
-Gheronda, de indata ce incep sa ma rog,
imi vin in minte obligatiile care mi-au ramas neindeplinite la ascultare.
-Nici eu, cand am obligatii neindeplinite,
nu ma pot linisti. De aceea, daca vrei sa nu ai raspindire in vremea
rugaciunii, sa-ti pui in randuiala repede obligatiile tale si numai dupa aceea
sa incepi rugaciunea, spunand in minte ta:”Spre deosebire de sufletul meu,
toate se afla in buna randuiala. Ia sa ma ingrijesc sa-l pun in randuiala si pe
el”.
-Gheronda, ma gandesc ca, daca as fi avut
vreo greutate in viata, aceasta m-ar fi ajutat sa sporesc in rugaciune.
-Ce vorbesti? Trebuie sa fie razboi, ca
sa-L cauti pe Hristos? O stare duhovniceasca exterioara buna este cea mai buna
conditie pentru o stare duhovniceasca launtrica buna. Rugaciunea ce ca cel ce
se roaga sa fie neraspandit in cele exterioare si aranjat in cele launtrice.
Neraspandirea ajuta mult in viata duhovniceasca.
(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre
rugaciune)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu