Vindecatoare Cereasca

 Vindecatoare cereasca (I)

Batranul Pahomie Sarbul (+1870) era un om al isihiei si al trezviei. De aceea s-a stabilit intr-o pestera, sus pe Athon. Toata avutia lui era o icoana a Maicii Domnului, in fata careia avea grija sa arda intotdeauna candela.

Toti cei care traiau pentru putin timp la aceasta inaltime a Athonului, sufereau ingrozitor din cauza frigului si a multei umezeli. Unii isi pierdeau toti dintii, altii parul si barba, iar altii nu reuseau sa ramana pentru mult timp in viata.

Pestera lui avea foarte multa umezeala si o atmosfera neprielnica sanatatii. In aceste conditii de viata, ucenicii lui care sufereau, fie il paraseau, fie se imbolnaveau si mureau.

Vazand suferinta ucenicilor sai din pestera, intr-o zi a cazut in genunchi in fata icoanei Maicii Domnului. Cu lacrimi o ruga pe Maica lui Dumnezeu, sa-i fie mila de acesti “mielusei”, ucenicii sai si nevoitorii Fiului ei, care doresc sa ramana impreuna cu el, dar care sufera mult, si sa indeparteze din atmosfera pesteriitot ceea ce distruge sanatatea lor. De asemenea, se mai ruga sa nu ingaduie sa fie chinuiti de bolile pe care le provoca pestera umeda, toti cei care si-ar fi dorit sa ramana in acel loc neprimitor.

Grabnica Ajutatoare a crestinilor, Doctorul trupurilor, Maica Domnului a auzit rugaciunea bunului Pahomie, prietenul ei preaiubit, si a savarsit minunea. “Topti cei care veneau, nu mai sufereau, ci ramaneau acolo”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)