Ocrotire nebiruita (IX)
Printre
stralucitele manastiri ale Sfantului Munte se numara si Manastirea Simonos Petras.
Dupa ce Cuviosul Simon Izvoratorul de mir a hotarat construirea manastirii, a
carei denumire principala a fost mai intai “Noul Bethleem”, a tocmit mesterii
care urmau sa zideasca manastirea pe op stanca, asa cum ii descoperise Maica
Domnului.
Cand
zidarii au vazut de departe acel loc prapastios, au spus Cuviosului
infricosati: “Ce spui, Avva? Glumesti sau vorbesti serios? Este cu neputinta sa
construim ceva pe aceasta stanca, pentru ca vedem ca nu numai viata noastra
este pe cale de a se primejdui, dar si a celor care vor voi dupa aceasta sa
stea in acest loc primejdios”.
Incercarile
Cuviosului de a le schimba gandurile au ramas fara rezultat. De aceea a
poruncit ucenicilor lui sa pregateasca trapeza pentru a manca. Unul dintre
ucenicii Cuviosului, in timp ce gusta vin, din invidia celui viclean sau din
dumnezeiasca Pronie, care toate le chiverniseste si din cele potrivnice le
iconomiseste pe cele bune, si-a pierdut echilibrul si a cazut de pe varful
stancii in adancul nesfarsit al torentului ce curgea in mare. Cand mesterii au
vazut aceasta priveliste infricosatoare, au ramas pentru un timp fara glas. Dupa
ce si-au revenit in sine, au inceput sa-l invinuiasca si sa-l mustre pe Cuvios
fara incetare si cu nerusinare, impotrivindu-se astfel planului Maicii
Domnului.
“De
ce faci, ii spuneau ei, o astfel de constructie? Nu vezi ca te-ai facut pricina
unei astfel de ucideri? Daca am fi fost de acord cu tine, cati altii nu ar fi
fost ucisi in acest fel? Noi nu am fi zidit o manastire, ci o spanzuratoare.”.
Insa
Cuviosul se ruga neincetat lui Dumnezeu si Maicii Domnului, care dorea
construirea manastirii, sa nu fie rusinata hotararea celui sarac cu duhul.
O,
negraitele tale minun, Stapana lumii si Imparateasa Cerului si a pamantului! Peste
putin timp l-au vazut pe monahul care cazuse in prapastie cum urca spre ei. Cu ajutorul
maicii Domnului ramasese teafar si tinea acum in maini sticla de vin si
paharele, care nu numai ca erau intregi, dar nici macar nu se varsase din ele
vreo picatura de vin.
Cand
zidarii au vazut aceasta, s-au infricosat. Au cazut la picioarele Cuviosului si
si-au cerut iertare pentru toate vorbele necugetate pe care le spusesera:
“Acum
am cunoscut, sfinte parinte, ca esti cu adevarat omul lui Dumnezeu.”.
Multi
dintre acei mesteri, cand au vazut minunea i-au cerut sa-i faca monahi.
Astfel
a inceput a se zidi Manastirea Simonos Petras. Prin minune a fost aratat locul
constructiei si tot prin minune a inceput si zidirea ei. Pana sa se ispraveasca
construirea manastirii si pana in zilele noastre, Maica Domnului a savarsit si
alte minuni mai presus de fire.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu