Ajutorul Maicii Domnului

 Ocrotire nebiruita (V)

Cuviosul Filothei, lucratorul cel bun al Evangheliei, ascetul si “nebunul pentru Hristos”, locuitorul pustiului, al muntilor si al pesterilor, precum s;pune Apostolul Pavel, diamantul cel nebiruit si viteazul cu sufletul, dupa ce si-a facut o mica coliba, “a ramas singur rugandu-se lui Dumnezeu.in toate zilele se hranea numai cu paine si cu sare, iar de multe ori postea toata saptamana si numai sambata si duminica manca”. Aceasta minunata floare dumnezeiasca a inflorit in secolul al XV-lea.

Din viata sa cea plina de suferinte povetim o intamplare minunata, care i-a si aratat calea pe care trebuia sa mearga, si anume cea a ascetismului.

Cand era mic, a plecat de frica agarenilor impreuna cu fratele si cu mama lor din patria natala, Elat din Asia Mica, si s-au asezat in orasul Hrisopoli din Macedonia.

In acea vreme a venit firmanul (ordin emis de sultan prin care, de obicei, erau numit sau maziliti guvernatorii si domnitorii din tarile vasale Imperiului Otoman) sultanului, care poruncea sa fie adunati copiii crestinilor si trimis apoi sa slujeasca ca soldati in coprul ienicerilor.

Multi dintre ei erau haraziti sa devina “in loc de fii ai lui Dumnezeu, fii ai lui antihrist”. Impreuna cu alti copii ai crestinilor, i-au luat si pe cei doi frati orfani si i-au adus la Amira, care i-a inchis in temnita. Nefericita mama in fiecare zi isi plangea vaduvia ei. Singura ei mangaiere era Maica Domnului, pe care o ruga in fiecare zi sa isi faca mila cu copiii ei care erau in robie, sa-i scape din mana necredinciosilor si sa nu-si piarda sufletele.

Maica Domnului, ca o milostiva si milosarda ce este, a auzit rugaciunea fierbinte a acelei mame intristate si i-a izbavit pe cei doi copii ai ei intr-un chip minunat. De altfel, si Maica Domnului a ramas candva fara Fiul ei cel prescump, pe Care il luasera alti……agareni si Il rastignisera.

Intr-o seara Maica Domnului a aparut in teminta sub chipul mamei lor si le-a spus:

-Sculati-va copiii mei iubiti, si urmati-ma!

Uimiti, copiii s-au ridicat si au urmat-o. la cuvantul Maicii Domnului, portile temnitei s-au deschis singure, iar ei au iesit afara. Cam pe la vremea Utreniei au ajuns la Neapoli (Kavala), unde era o Manastire Inchinata Maicii Domnului. Ajunsi aici, Maica Domnului le-a poruncit copiiilor sa ramana in manastire, spunandu-le:

-Aici, copiii mei, veti primi Sfanta Schima. Sa va supuneti proestosului si la toata fratimea, iar eu voi veni iarasi sa va vad daca ati sporit in virtute.

Dupa ce a spus acestea, Maica Domnului si-a luat ramas bun de la copii si s-a despartit de ei.

Copiii au spus egumenului toata intamplarea, iar acesta, ca un intelept ce era, a cunoscut ca puterea dumnezeiasca i-a izbavit pe copii, si-L slvaea  pe Cel Atotputernic si pe Maica Domnului. Pe copii i-a incredintat unui staret virtuos, pentru a-i invata ascultarile calugaresti. Mai intai i-a pus sa savarseasca ascultarea de paraclisier, pe care ei o indeplineau cu multa sarguinta, incat toti se minunau de marile lor virtuti. De asemenea se sileau sa intreaca pe toti fratii in ascultare si in smerenie.

Mama lor, insa, nu stia nimic despre eliberarea lor in chip minunat. Traia mereu cu gandul al copiii ei si se ruga Maicii Domnului, in care isi punea toata nadejdea.

Dupa ce a trecut destul timp, ea a fugit de zarva lumii si s-a facut monahie. Acel egumen al celor doi frati pastorea si o manastire de femei, care se gasea oarecum aproape de cea de barbati. El a facut-o monahie pe mama celor doi copii, punandu-i numele Evdochia.

Odata, la un praznic toate monahiile au mers la manastirea de calugari, pentru a serba acolo. Printre acestea se afla si mama copiiilor, monahia Evdochia.

Prin bunavointa Domnului, dupa Sfanta Liturghie, unul din frati l-a strigat pe celalalt pe nume, pentru o oarecare slujire la biserica. Mama, care se gasea in pronaosul bisericii si care auzise numele copiiilor ei, i-a recunoscut. Inima i s-a sfasiat de emotie si de bucurie si a lesinat. Cand si-a revenit, si-a imbratisat copiii si cu lacrimi in ochi ii saruta, nemaisaturandu-se de vedera lor.

 

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)