Ajutorul Maicii Domnului

Ocrotire nebiruita (II)

Batranul Isaac din Manastirea Dionisiu, a fost un monah ce a trait in obste facand o ascultare vrednica de urmat. Se deosebea prin ascultarea desavarsita, care se naste din omorarea voii proprii. Se istovea pe sine insusi in ascultare. Se nevoia in ascultare privind la rasplata pentru lucrarea ascultarii. Socotea ascultarea ca o temelie a vietii ascetice si o aseza deasupra tuturor virtutilor si prin aceasta si-a castigat mantuirea. Prefera sa moara, decat sa nu faca ascultare si sa calce porunca intai-statatorului sau. Si nu este deloc usoara ascultarea continua, pentru ca ascultatorul are o lupta indoita: una pe care i-o provoaca staretul si cealalata, diavolul. Pentru ucenicul care face ascultare, oricat de bun ar fi in celelalte fapte, este firesc sa existe si neputinte de neinlaturat: astazi il vede pe staret ca sfant, in timp ce maine dimpotriva. Vrajmasul ii sopteste la ureche diferite ganduri impotriva staretului. Cu cat ucenicul il respecta si il cinsteste, cu atat mai mult diavolul incearca sa distruga aceasta legatura a dragostei, precum scrie Sfantul Teodor al Edesei.

Parintelui Isaac nici nu i-a trecut prin cap vreodata sa se arate neascultator. De aceea, timp de saizeci de ani, nu a refuzat nici o ascultare. A implinit ascultarile de morar, chelar, vier, brutar, prescurar, postas si gradinar.

Pentru aceasta harisma dumnezeiasca a ascultarii lui, Dumnezeu si Maica Domnului il acopereau intotdeauna cu Harul lor cel dumnezeiesc.

Odata a ramas blocat in zapada pe munte si credea ca i s-a apropiat moartea. Din cauza vremii rele si a zapezii, nu mai vedea drumul si nu mai gasea nici un alt mijloc de izbavire. Giulgiul alb de nea l-ar fi acoperit in scurt timp pentru viata cea vesnica. In acele ceasuri grele pe care le-a trait, a gasit scapare la Maica Domnului, pe care o chema cu credinta.

La manastire toti erau nelinistiti si faceau rugaciune catre Maica Domnului ca sa-l ajute si sa-l izbaveasca, in orice necaz s-ar fi aflat. La un moment dat, fara sa-si dea seama cum, s-a aflat la intrarea manastirii. Ceilalti monahi, care erau nelinistiti si ingrijorati din cauza lui, s-au bucurat cand l-au vazut. Insa nu au vazut urmele pasilor sai pe zapada, nici in afara manastirii si nici la intrarea ei. Atunci au inteles ca, prin harul preaputernic al Maicii Domnului, se intamplase ceva deosebit si suprafiresc.

Parintele Isaac, pe langa ascultare avea si infranare, smerenie si dragoste. Varsa multe lacrimi in fiecare noapte pentru toata lumea care suferea. Uita sa doarma si se ruga pentru cei suferinzi. A adormit in Domnul in 1932.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)