Ocrotire nebiruita (VI)
O oarecare evreica avea o nastere grea, iar durerile si
chinurile din acest ceas erau multe. Se aflau in primejdie si mama si copilul. Cu
mijloacele pe care medicina le folosea in acea vreme, copilul nu se putea
naste. Moartea astepta langa patul mamei.
O crestina care se gaea acolo, i-a spus:
-Daca vrei sa te slobozesti de chinuri, cheam-o pe Maica
Dumnezeului nostru, pentru ca alt ajutor nu gasesti.
Bolnava, cu o voce slaba din pricina marii dureri a
acelei nasteri grele, a spus cu lacrimi aceste cuvinte:
-Binecuvantata Marie a crestinilor, stiu ca sunt
nevrednica sa te chem si sa cer ajutorul tau, pentru ca ma trag din acel popor
care L-a ucis pe Fiul tau, insa aud ca milostivirea ta se da in dar pacatosilor
in fiecare zi. Te rog, izbaveste-ma de aceasta primejdie si-ti fagaduiesc sa ma
botez si eu si copilul meu, imediat ce voi naste!
De indata ce si-a terminat rugaciunea catre Maica
Domnului, a nascut un baietel foarte frumos. Apoi, dupa cateva zile, s-a
botezat impreuna cu copilul ei.
Pe atunci barbatul ei era plecat intr-un sat.acesta, cand
a aflat de botezul sotiei si al copilului sau, a innebunit de manie si a ucis
copilul. Vecinii au alergat ca sa-l prinda si sa-l duca la judecatorie. Evreul insa
a luat-o la fuga, iar vecinii alergau dupa el.
Fiind obosit, a intrat intr-o biserica, pe care a
intalnit-o in drum. Inspaimantat, vede in biserica, o icoana a Maicii Domnului.
Prin Harul lui Dumnezeu inima lui s-a umilit si a facut aceasta rugaciune:
“O, Maica crestinilor, cat de mare este milostivirea ta
de ocrotesti un caine murdar si un ucigas ca mine si nu se deschide pamantul sa
ma inghita! Fiindca atat de mare este mila si bunatatea ta, miluieste-ma si pe
mine si nu ma alunga, precum Fiul tau nu l-a alungat pe prigonitorul Sau,
Pavel!”
In timp ce spunea acestea cu lacrimi, au ajuns crestinii
si l-au legat. Evreul le-a spus:
-Va rog, duceti-ma la preot ca sa iau Sfantul Botez! Iar
aceasta v-o cer nu de frica mortii sau din nebunie. Dupa ce ma voi boteza,
puteti sa ma omorati.
Crestinii s-au invoit cu cerere lui.
Dupa botezul lui, l-au predat judecatoriei si l-au
intemnitat. In ziua urmatoare urma sa-l omoare.
Femeia lui nu a incetat nici o clipa sa-si jeleasca fara
de mangaiere copilul. Asa cum il tinea pe genunchi si-si lovea pieptul cu
pumnii, la un moment dat il vede pe copil viu la picioarele ei.
Cand a auzit ca barbatul ei s-a botezat si ca in ziua
urmatoare urma sa-l omoare, a alergat la judecatorie cu pruncul inviat. Atunci judecatorul
l-a eliberat. Ucigasul s-a apropiat cu frica de prunc si s-a uitat la gatul
lui, la locul unde il injunghiase. Ramasese doar un semn, lasat anume pentru a
se propovadui minunea.
Atunci i s-a dat pruncului har si binecuvantare de la
Maica Domnului sa vorbeasca cu glas puternic ca un om mare pentru a fi auzit de
toti, si a spus:
-Maica milei si a intregii mangaieri m-a inviat pentru
credinta parintilor mei, spre rusinarea necedinciosilor iudei si spre slava
Preacuratei Maici a Adevaratului Dumnezeu Care S-a intrupat pentru mantuirea
lumii.
Atat parintii, cat si copilul lor au slujit toata viata
lor Maicii Domnului, au trait cu cucernicie, si si-au sfarsit aceasta viata
trecatoare bineplacand lui Dumnezeu. (Din “Mantuire Pacatosilor”)
(Arhimandrit Teofilact Marinakis-Patericul Maicii
Domnului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu