Ocrotire nebiruita (IV)
Fericitul
parinte Ioachim se tragea din Creta si mai inainte fusese talhar. Era un monah
simplu si traia intr-o pestera aflata in partea nordica a Schitului Sfanta Ana,
fara pat, fara sa se inveleasca cu ceva, avand numai hainele de pe el. In aceasta
pestera a ramas pana la adanci batraneti.
In
1883, in timp ce Kiriako-ul (biserica centrala in care se aduna parintii
schitului in duminici si in celelalte sarbatori si savarsesc slujbe de toata
noaptea) Sfintei Ana se savarsea privegherea pentru praznicul Inaltarii Sfintei
Cruci, batranul Ioachim a plecat in miezul noptii de la biserica si a pornit la
drum spre pestera sa ca sa se odihneasca putin, deoarece era deja batran si
slabit. Inainte de a ajunge la pestera, a strigat tanguindu-se: “Maica Domnului,
Sfana Ana, ajutati-ma!”. A strigat atat de tare, incat s-a auzit pana la Noul
Schit, care este invecinat cu Schitul Sfintei Ana. Au alergat multi parinti de
la Sfanta Ana, dar pana sa ajunga ei acolo, Ioachim cazuse in prapastie si
statea agatat intr-un arbust, sub o stanca. De frica, nici nu mai putea sa
vorbeasca, ci numai gemea. S-au sotenit mult sa-l traga de acolo, deoarce sub
stanca, prapastia era adanca si abrupta. La inceput, parintii au crezut ca s-a
zdrobit cu totul, dar cand l-au scos, au vazut ca avea numai doua fracturi la
cap.
Mai
tarziu, cand a fost intrebat, cum a cazut de pe stanca, a spus:
“A
venit cineva infricosator si m-a inhatat ca sa ma arunce in prapastie. M-am
luptat mult timp cu el si strigam: “Maica Domnului, Sfanta Ana!” La sfarsit ins
m-a biruit si m-a aruncat sub stanca”.
Credinciosul
slujitor al Maicii Domnului s-a izbavit prin interventia minunata a Stapanei
sale.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu