Ajutorul Maicii Domnului

 Ocrotire nebiruita (III)

Episcopul Vichentie, in cartea sa “Oglinda istoricilor”, scrie ca odata o corabie care transporta inchinatori la Ierusalim, in timp ce calatorea, s-a crapat intr-un loc si in scurta vreme s-a umplut de apa. Inchinatorii impreuna cu echipajul au depus toate eforturile ca sa dea apa afara, dar totul a fost zadarnic.

Capitanul corabiei, vazand ca sunt in primejdia de a se ineca cu totii, a aruncat in mare barca de salvare in care au intrat un episcop si cativa boieri. In graba lor, unul dintre ei a cazut in mare, dar nu l-au mai putut gasi ca sa-l salvee. Dupa ce barca s-a umplut, episcopul a spus celor care ramasesera in corabie:

-Iertati-ne, fratilor, ca nu putem sa va ajutam! Numai sa va marturisiti unii altora, pentru ca Domnul sa va ierte.

Dupa ce s-au marturisit si s-au iertat unul pe altul, corabia s-a scufundat si s-au inecat toti. Episcopul si cei ce erau impreuna cu el au plans cu amar, rugandu-se lui Dumnezeu ca sa oranduiasca sufletele acelora in loc de odihna.

Dupa naufragiu au privit intr-o parte a marii si au vazut cum ieseau din valuri niste porumbei albi, care zburau sus la Cer. Atunci au inteles ca erau sufletele fratilor care se inecasera. Toti s-au bucurat, dar s-au si mahnit ca nu au murit si ei.

Dupa mai multe ceasuri, cand s-au apropiat de uscat, deodata au vazut pe tarm pe acel insotitor care cazuse in mare atunci cand intrau in barca. Cand l-au vazut, au ramas uimiti si l-au intrebat cum s-a izbavit. Acesta le-a spus:

-Cand am cazut in mare, am strigat cu credinta la Maica Domnului: “Maica Domnului, scapa-ma, caci ma inec!”. Indata Grabnica Ajutatoare a celor intristati s-a aflat inaintea mea si m-a scos la tarm sanatos si teafar.

Ceilalti, auzind acestea, au multumit Maicii Domnului, iar cand au ajuns la Ierusalim, acela a propovaduit neincetat minunea Maicii Domnului.

  

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)