Minunile Maicii Domnului cu cei cei care se roaga ei (II)
Într-o
cetate, care se chema Ancona, era o fetiţă infirmă, bolnavă de picioare. Închinându-se
Maicii Domnului, s-a rugat ei din toată inima s-o tămăduiască. Şi, arătându-i-se,
a tămăduit-o pe ea (115, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu,
ediția 1925).
Rugându-se şi aducând un dar Maicii Domnului, s-au izbăvit de
ciumă
Cândva,
o cetate ce se chema Evorul, a fost cumplit bântuită de ciumă încât aproape se
pustiiseră din cauza mulţimii de oameni care muriseră. Un meşter din acea cetate
a făcut un chivot de argint după închipuirea cetăţii pe care, aducându-l la
biserică, l-a dăruit Maicii Domnului. Căzând la pământ şi rugându-se Preasfinţiei
sale din toată inima, ca în loc de argint să le dăruiască lor sănătate şi să-i
izbăvească de ciumă, într-adevăr după aceea s-a izbăvit cetatea de ciumă (116,
Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
Prin rugăciunile Ei, Maica Domnului îndepărtează pe îngerul
pedepsitor
Odinioară,
Roma era bântuită de o cumplită molimă de ciumă. Romanii s-au rugat Maicii lui
Dumnezeu, să le vină în ajutor şi să-i izbăvească de aceea moarte îngrozitoare şi
au purtat icoana ei împrejurul cetăţii. În acea vreme, pe zidul cel vechi al lui
Adrian împăratul, s-a văzut un tânăr voinic, foarte luminos, băgând sabia în
teacă, care peste tot era udă de sânge. Acela a fost un înger în chip de ostaş care,
pentru rugăciunile poporului făcute către Maica Preacurată, a contenit a mai
omorî pe oameni cu ciumă. Aceasta a arătat-o prin băgarea sabiei în teacă (124,
Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925)
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu