Jurnal de bunici

 O dimineața de duminică împreună

In dimineața aceasta am fost bunici cu normă întreagă, ceea ce ne-a umplut sufletul de bucurie. Ne bucuram de multe ori de prezenta celor doi micuti, însă nu reușesc de fiecare data sa scriu. Așa că m-am hotărât să las ceea ce am da făcut și să vă povestesc.

Noi am ajuns la ei, seara, destul de târziu, când cei doi pitici dormeau (sau micii teroriști cum îi numește Adi🤣🤣).

Dimineața însă, s-au trezit devreme, in jur de ora 6.30 și au venit încetișor. Le-am auzit lipăitul piciorușelor și pe Adi întrebând:

-Cine doarme in pat?

-Bunica cu bunicul, a spus vesel Matei.

Și atunci le-am răspuns că bunica și bunicul nu dorm, ci așteaptă să se trezească doi pitici drăguți. Fuguța au fost langa noi și Matei ne-a spus

-Eu m-am trezit, că afala e ziua.

Alex înca nu vorbește, dar prin gesturi sugestive și simpatice ne-a spus același lucru. Ne arăta cu mânuțele că afară e ziua.

Adi a avut treabă și a plecat, așa că noi ne-am organizat. După un mic dejun cu crenvurștii și "celeale cu lapte", ne-am îmbrăcat să mergem la îngerași sa ne luam mâncărica trimisă de Doamne -Doamne ( adică Sfânta Împărtășanie). 

Când am venit și-au găsit de joaca cu creioanele. Le-au pregătit că pentru foc, "așa cum face tati". De fapt voiau să facă grătar, că au pus și "fliptula", apoi "sale", iar eu și bunicul nu aveam voie sa umblam că ne "fligem". 

Și, pentru că mâncarea trebuie sa fie gustoasa, punem și "sale".

  Cat ei s-au jucat, eu și soțul meu am făcut munca de detectivi. Marele morman de șosete, am incercat sa le găsim si sa le împerechem. La un moment dat l-am avut că ajutor și pe Matei, care a învățat cum de strâng șosetele.

Bineînțeles că am fost lupul, iar ei sunt "Patula caletusilol" și m-au plins cu plasa, iar eu când am scăpat, i-am alergat să le prind năsucurile, ceea ce s-a lăsat cu mult gâdilici și cu râsete de rășină casa.