Minunile Maicii Domnului (II)

 Minunile Maicii Domnului cu cei pacatosi care s-au pocait (II)

 Maica Domnului salvează pe monahul pătimaş

Un monah oarecare era chelar într-o chinovie şi împărţea vin fraţilor. El avea multă evlavie către Presfânta Născătoare de Dumnezeu, nelipsind niciodată de la slujba bisericii, fiind osârdnic la slujbele lui cele sufleteşti, la fel şi la cele trupeşti ale călugărilor. Însă iubea vinul, sărmanul! Şi fiindcă avea slujba aceea, de multe ori bea mai mult de cât alţii.

Într-una din zile a cinat şi a băut până când s-a îmbătat şi a căzut în aşternutul său. În ceasul Utreniei era adormit, însă auzind toaca s-a sculat cum a putut ca să se ducă la biserică. Pentru că, după cum am zis mai sus, el avea mult dor de cele dumnezeieşti şi nu voia să se lipsească niciodată de adunarea cea de mântuire a fraţilor.

Mergând puţină depărtare de loc, cu greu înainta spre biserică, pentru că îl durea capul de beţie, însă pentru dorul pe care îl avea, se ducea înainte. Atunci diavolul, prefăcându-se în chipul unui taur, venea înaintea lui şi se arăta cum că vrea să-l lovească cu coarnele, însă monahul nu s-a speriat şi făcându-şi cruce, vrăjmaşul s-a depărtat puţin. Şi iarăşi închipuindu-se, s-a făcut câine negru şi-l împiedica, să nu meargă mai departe, dar el făcându-şi cruce ca şi mai înainte, se ducea. Iar când a ajuns la poarta bisericii, s-a făcut dracul leu preaînfricoşat şi s-a pornit asupra lui să-l rupă. Atunci, arătându-se o femeie preafrumoasă a izgonit pe dracul, mustrându-l pe dânsul cu îngrozire, cum de a îndrăznit să facă rău robului ei. Apoi, apucând pe monah de mână, l-a dus la chilia lui, zicându-i: „Păzeşte-te de acum înainte să nu te mai îmbeţi, dacă doreşti să te mântuieşti; mărturiseşte-ţi păcatul acesta la cutare duhovnic şi să faci canonul care ţi-l va da”. Iar monahul a întrebat-o pe dânsa, cine este, de a făcut atâta bunătate cu el? Iar ea a răspuns: „Eu sunt Maica lui Iisus Hristos!”. Acestea auzindu-le el, a căzut la pământ cu frică multă, ca să i se închine, dar ea s-a făcut nevăzută.

A plâns de bucurie şi s-a aflat în ceasul acela sănătos şi nevătămat de beţie. Mărturisindu-se cu sârguinţă şi cu dinadinsul, după porunca cea dumnezeiască, a păzit canonul şi s-a depărtat de vin, după cum se cade să facă fiecare creştin care se biruieşte

de această patimă. Şi care nu se va mărturisi cu de-amănuntul, să ştie că se va munci.

Toţi sunt datori să se păzească de multă băutură, ca de mare desfrânare. Deschide-ţi ochii voştri, cei ce iubiţi beţia şi vă siliţi ca să vă depărtaţi de ea, pentru ca să nu vă lipsiţi de veşnica veselie şi îndulcire. Pe care, dea Dumnezeu, ca noi toţi să o dobândim, pentru rugăciunile cele bine primite ale pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Amin (45, Minunile Maicii Domnului de Neamţ, ediția 1924 şi 1990).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)