Ocrotirea Maicii Domnului

 Ocrotire nebiruita (XI)

Episcopul Vichentie, in cartea sa “Oglinda istoricilor”, povesteste urmatoarea minune a Maicii Domnului:

Odata un egumen virtuos, care o iubea mult pe Maica Domnului, calatorea cu corabia. Deodata s-a pornit o furtuna atat de puternica, incat corabia se primejduia sa se scufunde.

Atunci toti calatorii au inceput sa se roage si sa cheme in ajutor unii pe Sfantul Nicolae, altii pe Apostolul Andrei, iar unii pe alti Sfinti, fiecare pe Sfantul la care avea evlavie. Egumenul, cand a vazut ca nimeni nu a chemat pe Impartateasa cea Atotputernica, care domneste si are stapanire in Cer, pe pamant si pe mare, le-a spus:

-Ce faceti, fratilor? Cum ii chemati pe robi si ati uitat-o pe Imparateasa, care poate sa faca mai mult decat toti Sfintii la un loc?

Atunci toti cu un singur glas si cu lacrimi s-au adresat acesteia si au rugat-o sa-i izbaveasca de la inec. Acelasi lucru l-a facut si egumenul, care din cazua furtunilor si a valurilor se imbolnavise si nu mancase nimic de trei zile. Cu multa osteneala s-a sculat, a ridicat icoana Maicii Domnului si a spus:

“Mare este numele Prea Sfintei Treimi! Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ne noua!”.

Indata au vazut pe catarg o faclie mare care raspandea lumina cereasca. Aceasta a luminat toata corabia, a alungat intunericul si a imblanzit valurile salbatice. Toata marea s-a linistit, cand s-a luminat de ziua, au sosit la locul unde trebuiau sa ajunga. Atunci au slavit cu totii pe Dumnezeu si pe Maica Domnului, Nadejdea celor Deznadajduiti si Ajutatoarea celor neajutorati.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)