AM CITIT...

 MARIA MAGDALENA DIN ADANCUL IADULUI IN MIJLOCUL RAIULUI

 

“Maria Magdalena, din adancul iadului in mijlocul raiului’ prezinta o parte din viata frumoasei Maria Magdalena sau Maria din Magdala. O femeie frumoasa, care nu credea in dragostea barbatilor si totusi, se daruia acestora. Foarte apropiata de femeile care credeau in Iisus Nazarineanul, asculta cu multa luare-aminte tot ceea ce povesteau acestea despre El. Astfel, in sufletul ei a aparut dorinta de a-L cunoaste, de a-L asculta, de a-L vedea, iar cand l-a cunoscut, nimic nu a mai contat. Acest lucru il afirma chiar ea:

“Cred ca numai prin Iisus am invatat sa cunosc viata. N-am auzit pe cineva vorbind mai frumos ca El. Cuvantul Lui e ca un balsam pe o rana: tamaduieste, incalzeste si naste un alt om in noi.”

Maria Magdalena este cea care, in casa lui Simon Leprosul a spalat picioarele Domnului Iisus cu lacrimile ei si le-a sters cu parul capului.

“Cu o miscare de o desavarsita gratie, femeia isi desprinse mahrama care-i acoperea capul. Apoi si-l pleca usor si facandu-si din parul acela bogat, frumos si stralucitor – cu care-si incantase altadata barbatii – prosop de mare pret, incepu sa stearga picioarele profetului. Mainile capatasera acum o duiosie cu totul deosebita; era o scena de o maretie unica in istoria marilor intamplari ale omenirii”.

Tot ea a fost cea care a vestit bucuria invierii:

“Sub povara unor dulci amintiri ce incepeau in casa lui Simon Leprosul unde-L intalnise intaia oara, Maria Magdalena incepu sa planga cu un plans usor stapanit, izvorat, parca, din bucuria invierii pe care ea o vestise cea dintai. Doamne, ce destin! isi zise ea…., eu, tocmai eu sa vorbesc lumii de azi si de maine ca Nazarineanul a inviat….oare ma vor crede toti?... nu se va indoi niciunul din cei de azi sau din cei de maine?...”

O carte foarte frumoasa, pe care nu am putut sa o las din mana, pana cand nu am terminat-o.