CONCEDIU LA MARE
A fost o vara luuuunga, cu foarte multe probleme de
rezolvat si, atat eu cat si sotul, am asteptat cu nerabdare concediul si, mai
ales prima parte la mare. Abia asteptam sa ne balacim si sa ne racorim. Ei
bine, stiti proverbul: socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.
Soare si frumos a fost pana pe 27 august, cand am ajuns
noi. De atunci, prieteni nedespartiti ne-au fost norii, ploaia si vantul.
Insa, pentru ca la inceput ploua doar seara si noaptea, au
fost dimineti in care ne-am bucurat de vant si de mare. A fost o experienta
noua: imbracati cu hanorace, am inchiriat sezlonguri (altfel nu aveam voie sa
ne asezam pe ele) si am citit ore intregi, ascultand in acelasi timp cel mai
frumos cantec: acela al marii. Cea care ne-a trimis la vila a fost ploaia.
Spre finalul sejurului, sotul a spus ca refuza sa plece
de la mare, fara a face o baie. A fost singurul temerar (afara era vant si nor),
insa a fost cel care a dat startul si altora. Bineinteles ca la iesirea din
apa, l-am asteptat cu prosopul si cu hanoracul. Tot ploaia a fost aceea care a
oprit balaceala.
Miercuri dupa-amiaza am fost la plimbare la manastirea de la Costinesti
si apoi la Mangalia. Ne-am plimbat pana la far si am admirat lebedele. Și nu numai: am admirat o meduza imensa, dar și o pisicuță.
La doua zile dupa plimbarea noastra, ploaia a facut
ravagii (noi am aflat despre toate acestea abia cand am ajuns acasa. Nu stiam
de ce ne suna toata lumea sa ne intrebe ce facem).
Si pentru ca gluma incepuse sa se ingroase, adica noaptea erau furtuni din ce in ce mai puternice (lucru confirmat și de alertele dese primite pe telefon), sambata dimineata am
pornit spre casa.
Au fost cateva persoane care ne-au spus ca drumul vechi
(adica Constanta-Harsova-Slobozia-Urziceni) este foarte liber si frumos, asa ca
ne-am propus sa renuntam la autostrada si sa venim pe acest drum. Greseala
totala. Drumul nu numai ca nu a fost liber, insa a fost chiar aglomerat. Au
fost portiuni unde s-a circulat in coloana. Si nici calitatea acestuia nu a
fost ok. Asa ca, dupa sase ore de mers, am ajuns la concluzia ca acest drum il
vom trece la: DE EVITAT.
Singura parte buna a fost aceea ca ne-am oprit la o
manastire noua: Vacarestii Noi, cu hramul “Sfanta Treime”. Am petrecut in biserica
linistita aproximativ 15-20 minute.
7 comentarii:
Ioana dragă, a fost bine și așa!
Puțin timp, departe de gospodărie, departe de " hai să facultate, aia...."
Frumoase amintirile!
Salutări și domnului Radu!
Să vă fie septembrie frumos!
A fost chiar frumos Lili! A fost inedit. Ne-am bucurat de fiecare clipa și ne-am odihnit. Timpul nu a mai fugit pe lângă noi.
Și el te saluta și îți dorim amândoi o toamna frumoasa.❤️🤗
Doamna Ioana, o prietena a fost pe litoralul din Bulgaria, la Nisipurile de Aur. Din nefericire la noi raportul calitate-oferta este deplorabil.
Nu stiu de ce românii au aceasta problema. Ma refer în mod special la turismul din stațiunile maritime...
Va doresc o luna septembrie cu forte proaspete și multa energie pentru cei doi nepotei🙏❤️💐
In general așa este. Se pare că avem o problema cu respectul față de cei din jurul nostru. Însă sunt convinsa că sunt și excepții.
Mulțumesc frumos Andreea. Și ție îți doresc o toamna plina de bucurii alături de copilași și de soț.🤗❤️
Faorte frumoase pozele, ma bucur ca v-ati putut relaxa la mare!
V-am insotit si eu prin intermediul pozelor. Am prins la mare si zile bune si zile mai innorate si furtuni.. Si si.. e frumoasa marea si imi e dor de ea.. De cum era, intr-o vreme... ca ce au facut la Mamaia cel putin..
In plus, pentru mine la Constanta erau surorile lui Buni (mai ales Tanti Tanta la care stateam) si strabunicii....
Pupici
De plaja de la Mamaia și-au bătut joc. Este un chin sa mergi până la malul marii. Și se vede că lumea nu agreeaza aceasta schimbare pentru că, la începutul verii, când am fost pe acolo, era cam pustiu.
La Eforie însă, încă este frumos. Și, ceea ce îmi place foarte mult, este liniștea. Chiar se aude marea și nu muzica.
Trimiteți un comentariu