Pentru rugaciunile Sfintei intai Mucenite si intocmai cu Apostolii Tecla si ale Sfantului Cuvios Siluan Athonitul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt din Pateric, despre rugăciune si faptă.
A fost întrebat un
bătrân: „Se folosesc, oare, cei ce cer rugăciunile părintilor, iar ei se
lenevesc?” Si a răspuns: „Multe poate rugăciunea dreptului, precum este scris,
însă, cu deosebire, rugăciunea care se face, care, adică, se ajutorează de cel
ce cere rugăciunea, păzindu-se el, cu toată osârdia si cu durere de inimă, de
gânduri si de fapte rele. Că de va petrece cu nebăgare de seamă, nici un folos
nu va avea, măcar si Sfintii de s-ar ruga pentru el. Că unul zidind, iar altul
surpând, ce folos va fi, fără numai osteneală”. A mai spus încă si acest fel de
povestire, zicând: Era un sfânt părinte al unei chinovii, împodobit cu toată
fapta bună, iar, mai vârtos, cu smerita cugetare, cu blândete, cu milostivirea
către săraci si cu dragoste. Acesta se ruga mult lui Dumnezeu, zicând: „Doamne,
mă stiu pe
mine că sunt păcătos,
dar nădăjduiesc la îndurările Tale, să mă mântuiesc, prin mila Ta. Deci, mă rog
bunătătii Tale, Stăpâne, să nu mă desparti de sinodia (soborul) mea, ci,
împreună cu mine, si pe acestia îi învredniceste împărătiei Tale, pentru
nespusa Ta bunătate”. Deci, această rugăciune făcând-o neîncetat, iubitorul de
oameni Dumnezeu i-a dat încredintare. Avea să se facă pomenire de sfinti la o
altă mănăstire, care nu era departe de dânsii, si îl chemau părintii mănăstirii
aceleia pe el, împreună cu ucenicii lui, iar el se lepăda. Dar a auzit în vis,
zicându-i lui: „Mergi, însă trimite înainte pe ucenicii tăi si, după dânsii să
mergi si tu”. Deci, ducându-se ucenicii lui, au întâlnit un înger în chip de
sărac bolnav, care zăcea în mijlocul drumului, si, venind ucenicii la locul
acela si văzându-l pe el văitându-se, l-au întrebat pricina. Iar el a zis:
„Sunt bolnav si eram căIare pe un dobitoc, care, trântindu-mă, a fugit si,
iată, nu am pe nimeni care să-mi ajute”. Iar ei au zis lui: „Ce putem să-ti
facem, ava? Noi suntem pe jos”. Si, lăsându-l, s-au dus. A venit, apoi, după putin
timp părintele lor si îl află pe el zăcând jos si suspinând. Si, aflând
pricina, i-a zis lui: „N-au venit, oare, pe aici, ceva mai înainte de mine,
niste călugări? Nu te-au văzut ei aici?” Iar el a zis: „Da, au venit, si
înstiintându-se de boala mea, au trecut, zicând: Noi pe jos mergem, ce putem
să-ti facem tie?” Grăit-a lui egumenul: „Vino, dar, să te iau eu în spate si
Dumnezeu va ajuta si vom merge”. Iar el zise: „Cum poti atâta depărtare să mă
duci pe spate? Ci mergi si te roagă pentru mine”. Si egumenul a zis: „Nu te voi
lăsa, ci, iată, piatra aceea si te voi aseza pe ea si mă voi pleca si te voi
lua pe spate”. Si a făcut asa. Si întâi îl simtea pe el, că este greu cât un
om, apoi se făcu mai usor si din ce în ce mai usor, încât se mira de cel pe
care îl purta pe spate. Si deodată s-a făcut nevăzut.
Si a venit glas către
el: „Fiindcă pururea te rogi pentru ucenicii tăi, să se învrednicească împreună
cu tine de Împărătia Cerului. Iată, vezi, altele sunt măsurile tale si altele
ale lor. Deci, înduplecă-i pe ei să vie întru lucrarea ta si vei dobândi
cererea, că Eu sunt drept judecător, răsplătind fiecăruia după faptele lui.”
(Proloage).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu