Pentru Inaltarea Sfintei Cruci, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt despre viata ce va să fie, dintr-ale Fericitului Augustin.
Scrie Fericitul
Augustin această istorie, zicând: Fratele meu Ghenadie, doctorul cel slăvit,
s-a deprins din tinerete a fi milostiv si mult îndurat către săraci, precum
însusi mi-a povestit. Si i-a venit lui o îndoială de la urâtorul binelui,
vrăjmasul, gândind: „Oare mai este altă viată după moarte?” Si asa petrecea
întristat. Însă, milostivul Dumnezeu, nevrând să piară lucrătorul faptelor
bune, a iconomisit în acest chip: Odată, culcându-se el pe patul său, ca să se
odihnească, i s-a arătat în somn în tânăr preafrumos si i-a zis lui: „Vino după
mine!” Si, mergând după dânsul, l-a dus pe el într-o cetate, unde se auzeau
preaminunate cântări. Si a întrebat pe tânărul care îl purta: „Ce este aceasta?”
Si i-a răspuns lui: „Aceasta este cântarea si veselia sfintilor lui Dumnezeu”.
Si după aceasta si-a venit în sine si s-a desteptat. Iar vrăjmasul, iarăsi, îi
zicea, prin gând, că acestea sunt niste năluciri. Deci, culcându-se a doua
noapte, întristat, iarăsi i s-a arătat lui acelasi tânăr si l-a întrebat: „Oare
mă cunosti?” Iar el a răspuns: „Tare bine te cunosc”. Si l-a întrebat: „Dar
unde m-ai văzut?” Si i-a zis Ghenadie: „Nu de mult te-am văzut, că m-ai dus si
m-ai purtat într-o cetate, unde se auzeau cântări dulci si veseli”. Si l-a
întrebat: „In ce chip m-ai văzut, în somn sau aievea?” Si i-a răspuns: „în
somn”. I-a zis tânărul: „Bine ai grăit, că si acum, în somn mă vezi”. Si a
răspuns Ghenadie: „Stiu, cu adevărat, că si acum în somn te văd”. Deci, l-a întrebat
îngerul: „Unde dar este acum trupul tău? A răspuns: „În cămara mea”. L-a
întrebat iarăsi: „Au stii tu că acum ochii tăi sunt închisi si fără simtire în
trupul tău si nu văd nimic?” I-a răspuns: „Stiu tare bine”. Iar el i-a zis:
„Deci dar, cu care ochi mă vezi tu acum si privesti la mine?” Ghenadie sta
uimit si nu stia ce răspuns să dea. Îngerul a început a-l dojeni si a-l învăta,
zicând: „Ochii tăi cei trupesti acum sunt nesimtitori si nu pot să vadă. Iar
acestia, cu care privesti la mine, sunt alti ochi, si când vei muri, atunci
fără ochii cei trupesti ai să vezi si ai să vietuiesti si toată stiinta si
cunostinta o să ai. lată, de acum, să pui început bun si să nu te mai îndoiesti
de viata cea de după moarte”. Si, zicând acest cuvânt, îngerul s-a făcut
nevăzut, iar el s-a trezit. Si de atunci până la moartea sa, n-a mai avut nici
o îndoială în inima sa.
Iarăsi, asemenea
acesteia, ne istoriseste Sfântul Augustin, zicând: Am auzit de la Mihail însusi
că i s-a întâmplat a auzi aceasta de la unchiul său, ce se chema tot Mihail,
care, iubind mult filozofia, se îndeletnicea mult cu învătăturile lui Platon si
cu alte asemenea filosofii si câstigase mare prietesug cu Marsilie, bărbatul
cel prea învătat si sporit în faptele cele bune. Si acestia doi, Mihail unchiul
si Marsilie, de multe ori se îndeletniceau cu vorbe adânci filosofesti. Iar
odată, după obicei, intrând iarăsi în noime adânci filosofesti si
întrebându-se, Marsilie a adus vorba si despre viata cea fără de sfârsit, ce
are să se descopere după mutarea cea de aici. Si din multa vorbă ce a fost, au
venit la atâta neîntelegere, că au dat mâna unul cu altul si cu jurământ au
întărit, că oricare din ei va muri mai înainte, să vie să se arate celui ce a
rămas, spre mai bună încredintare. Si a mers Marsilie la locul său, în cetatea
Florenta. Si a trecut vreme îndelungată. Odată, Mihail, îndeletnicindu-se în
învătăturile sale acasă, deodată a auzit o alergare de cal, care a stat lângă
usa lui. Si s-a auzit glas, strigând: „Mihaile, Mihaile, toate cele vorbite de
noi sunt adevărate, adevărate”. Si, sculându-se, Mihail a deschis fereastra si
a văzut pe un bărbat îmbrăcat tot în alb si căIare; si cum l-a văzut Mihail, îndată
a întors calul si se ducea. Si a început a striga Mihail după dânsul, zicând:
„Marsilie, Marsilie”. Si s-a făcut nevăzut. Si Mihail s-a înfricosat foarte de
aceasta. Si, începând a cerceta cu de-amănuntul despre Marsilie, a aflat, că în
ziua si ceasul acela în care i s-a arătat, Marsilie s-a mutat către Domnul, în
cetatea Florenta. După aceea, Mihail lăsând desarta filosofie, se îngrijea de
viata cea vesnică.
(Proloage).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu