Pentru rugaciunile Sfintelor Xantipa si Polixenia si pentru zamislirea Sfantului Proroc Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt despre Sfântul Ioan Teologul, care învăta pe un copil să facă
icoane.
Este o cetătuie mică,
aproape de Constantinopol, si în aceea era un oarecare copil sărac, cu numele
Gusar. Deci, avea el un obicei, că se tocmea să păzească gâstele. Însă la portile
cetătii aceleia era chipul Sfântului Ioan Teologul, făcut cu vopsele. Si el,
când trecea cu gâstele pe dinaintea portii, scria totdeauna cu degetul pe
nisip, căutând la chipul
Teologului si zicând:
„Doamne, dă-mi mie ca să învăt să zugrăvesc doar chipul acesta, că mult îmi
doreste sufletul meu.” Si, uneori, nu-i potrivea mâinile, ori capul, sau ochii,
ori celelalte semne nu le izbutea. Si, iarăsi stergând, scria. Si aceasta a
făcut-o el în trei ani.
Deci, odată, scriind
el, a venit la dânsul chiar adevăratul Sfântul Ioan Teologul cu chipul cărunt,
cum era si zugrăvit pe portile cetătii, si i-a zis lui: „Ce este aceasta, ce
faci Gusar, scriind pe nisip?” Iar Gusar a zis: „Mă uit la poarta cetătii si
văd chipul lui Ioan Teologul, că aceasta învăt de trei ani, scriindu-l pe
nisip”. Si, iarăsi i-a zis Sfântul Ioan: „Au, doară,
voiesti să zugrăvesti
chipul icoanei?” Zis-a lui Gusar: „Asa, stăpâne, foarte mult doresc aceasta”.
A luat atunci Ioan
condei si cerneală si a scris o scrisoare asa: „Eu, Ioan Teologul, cel ce m-am
rezemat de cinstitul piept al Domnului si am băut paharul cel de taină al Lui,
am trimis la tine, Hinare, pe acest copilas, Gusar, să-l înveti pe el să
zugrăvească icoane, mai bine decât tine”. Si, pecetluind-o cu pecetea, a dat-o
lui Gusar, zicându-i: „Mergi la
Constantinopol, că este
acolo un zugrav împarătesc, anume Hinar, care zugrăveste în palatele împărătiei
cele aurite si merge totdeauna la Utrenie, în Sfânta Sofia. Si, după ce va sosi
el, să-i dai lui scrisoarea aceasta si spune-i: „Mi-a dat-o mie Ioan Bogoslovul
si să mergi după el”.
Si acestea zicând el,
s-a făcut nevăzut.
Deci, a alergat Gusar
degrabă în cetate si, făcându-se dimineată, a văzut pe acel zugrav împărătesc,
mergând de la Sfânta Sofia si i-a dat lui scrisoarea si a mers după dânsul. Iar
zugravul, citind scrisoarea, s-a minunat cum era scrisă. Deci, Gusar i-a spus
lui toate cele ce i s-au întâmplat, pe când păstea gâstele. Însă zavistia a
cuprins inima zugravului, încât gândea de ar fi putut să nu-l învete pe el.
Iar întru acea vreme,
un om împărătesc făcuse o biserică de piatră si a dat zugravului să-i
zugrăveasca o icoană din ceie patru icoane mari, în numele Sfântului Ioan
Teologul. Si, ducându-se după unelte, i-a poruncit lui Gusar să-i facă vopsele.
Însă, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, acela a zăbovit acolo la masă.
Iar, pe când ucenicul freca vopsele aibe, a venit la dânsul Ioan Teologul si
i-a zis: „Ce faci, Gusar?” Iar Gusar a zis: „Frec vopsele, ca să zugrăvească
mesterul meu icoana lui Ioan Teologul”. Iar Ioan i-a grăit lui: „Scoală si
scrie”. Iar Gusar, tremurând, a zis: „Eu, Stăpâne, nici condei n-am luat, nici
n-am învâtat”. Iar Ioan i-a zis: „Caută la mine si scrie”. Si luând condeiul si
apucându-l pe el de mână, scria chipul pe scândură. Si, după ce l-a zugrăvit, a
iesit de la dânsul si s-a
luminat palatul de
icoană, ca de soare. Iar Gusar a început a plânge, gândind: „Ce-mi va fi mie de
la mester?” Deci, venind zugravul, a început a se minuna de ceea ce s-a
săvârsit; că îndată Gusar s-a făcut mai bun decât mesterul.
După aceea, s-a spus
împăratului: „Este, la zugravul tău, un ucenic ce a venit să învete, de trei
zile, iar ieri a zugrăvit icoana lui Ioan Teologul, cât si palaturile s-au
luminat de dânsa, ca de soare si mintea omenească nu pricepe”. Si, luând
icoana, au dus-o la împărat. Si pe împărat l-a cuprins frica de strălucirea
icoanei. Si s-a făcut defăimare împărătescului zugrav de către oamenii
împărătesti, unii, adică, ziceau că ucenicul este mai bun decât mesterul. Iar
altii ziceau că mesterul este mai bun. Deci, a zis împăratul: „Eu voi judeca
drept, care este mai bun”. Si a zis zugravilor: „Să zugrăviti doi vulturi în
palatele mele si pe fiecare din vulturi să-l puneti pe perete. Iar eu, luând
corbul, îl voi slobozi si pe al cărui vultur va începe corbul a-l apuca, acela
va fi cel mai bun”. Si toti au
zis: „Drept ai grăit,
împărate”. Deci, mergând degrabă, au zugrăvit doi vulturi, fiecare pe al său si
toti se minunau, căutând la amândoi. Si priveau la zugrăveala mesterului si
ziceau: „Nu este ca acesta în lume”. Iar, după ce veneau la al ucenicului, ca
în uimire cădeau, că-i vedeau zugrăveala lui foarte vrednică de cinste. Iar
împăratul, luând corbul, l-a slobozit, iar corbul a început a apuca pasărea
după peretele ucenicului.
Si, de atunci, a luat
împăratul pe Gusar, la sine, să zugrăvească palatele: si a fost pictura lui mai
bună decât a lui Hisar dascălul. Iar icoana aceea, a Sfântului Ioan Teologul, a
dus-o în Biserica unde o zugrăvise. Si au sfintit biserica cu hramul Sfântului
Ioan Teologul si au prăznuit cu bucurie, întru Hristos Iisus, Domnul nostru,
Căruia se cade slava, cinstea
si închinăciunea, acum
si pururea si în vecii vecilor! Amin.
(Proloage).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu