Despre rabdare

 Pentru Odovania praznicului Nasterii Maicii Domnului si pentru rugaciuniule Sfintilor Mucenici Avtonom, Macedonie si Teodul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre Evloghie monahul si despre săracul cel slăbănog.

Un cărturar oarecare, anume Evloghie, pornit fiind din dumnezeiasca dragoste, s-a lepădat de lume si, împărtindu-si la săraci averea sa, si-a lăsat pentru sine putină avutie si ceva aur. Deci, neputând el să mai lucreze, s-a făcut pustnic. Si fiind ispitit de lenevire si neputând nici singur a sedea, a aflat, lepădat în ulită, pe un oarecare olog, care nu avea nici mâini, nici picioare, fără numai limbă. Iar Evloghie s-a făgăduit lui Dumnezeu, zicând:

„Doamne, pentru numele Tău, voi lua pe acest slăbănog si-l voi odihni pe el până în ziua mortii lui, ca si eu, pentru aceasta, să mă mântuiesc. Si-mi dă mie, Doamne, răbdare, ca să-i slujesc lui”. Deci, apropiindu-se de slăbănog, i-a zis lui: „Voiesti ca să te iau si să te odihnesc pe tine?” Si i-a zis lui slăbănogul: „Adevărat, stăpâne, voiesc.” Si a zis Evloghie: „Mă voi duce să aduc un catâr si te voi lua de aici”. Si cu multă bucurie slăbănogul a primit. Apoi, aducând catârul, l-a luat pe el si l-a dus în casa sa si-l îngrijea pe el în toate trebuintele lui. Si a petrecut slăbănogul în casa lui Evloghie cincisprezece ani. Iar Evloghie îi slujea ca unui părinte si-l iubea pe el cu totul: îl spăla, îl hrănea si-l purta cu mâinile sale.

Însă, după acei cincisprezece ani, i-a învrăjbit pe ei diavolul, vrând să lipsească pe Evloghie de plată, iar pe slăbănog de odihnă, si a început a răzvrăti pe slăbănog. Deci, a început slăbănogul a se mânia si a grăi cuvinte de defăimare: „O, schiopule, o, schiopule, tu esti rob si de la stăpânul tău ai fugit, că avutia lui i-ai furat si acum, cu a mea pricină voiesti a te ascunde, arătând că esti milostiv, luându-mă pe mine în casa ta si că, prin mine, voiesti a te mântui”. Iar Evloghie se ruga si-i mângâia lui inima, zicându-i: „Nu, stăpâne, nu grăi asa, ci spune-mi mie ce rău ti-am făcut si mă voi pocăi”. Iar slăbănogul îi zicea asa: „Nu-mi trebuie îmbunările tale, aruncă-mă pe mine, ducându-mă pe ulite, că nu-ti poftesc odihna ta”. Iar Evloghie îi zicea: „Rogu-mă tie să te mângâi de această mâhnire”. Iar slăbănogul mai vârtos se atâta cu mânia asupra lui, strigând: ,,De acum nu voi mai răbda viclesugul tău, nu-mi este plăcută mie viata aceasta, eu carne vreau să mănânc”. Iar răbdătorul Evloghie i-a adus lui carne, însă, văzând-o, el a răcnit iarăsi: „Nu mai pot să mai fiu numai cu tine singur, ci popor vreau să privesc”. Si i-a zis Evloghie lui: „Eu îti voi aduce multime de frati”. Iar el iarăsi cu mânie a grăit: „Vai de mine ticălosul, fata ta de acum nu vreau să o mai văd, iarăsi, îmi vei aduce mie de acei care, asemenea tie, mănâncă pâinea în zadar”. Si s-a tulburat si, cu necuvios glas, a tipat grăind: „Nu vreau, nu vreau, ci la răspântii voiesc, leapădă-mă pe mine acolo unde m-ai aflat, că de-as fi avut mâini, m-as fi spânzurat, sau m-as fi junghiat”. Căci asa îl prinsese pe el dracul.

Atunci Evloghie, plecând, s-a dus la niste călugări si le-a zis lor: „Ce voi face, că în deznădăjduire m-a adus pe mine slăbănogul acesta?” Si i-au grăit lui: „Pentru ce ?” Si a răspuns: „Amar îmi face mie si nu mă pricep ce voi face. Să-l lepăd pe el? Dar m-am făgăduit lui Dumnezeu si mă tem. Iar de nu-l voi lepăda, rele zile si nopti îmi dă mie si nu stiu ce voi face cu el”. Si i-au zis lui aceia: „Să mergi cu noi la marele Antonie si să-i vestesti lui si ceea ce-ti va zice tie, aceea să faci. Dumnezeu îti va grăi tie prin Antonie si-ti va vesti tie”. Iar Evloghie, închinându-se, i-a ascultat pe dânsii. Deci, amenintând pe ologul, l-a pus într-o corabie si a iesit noaptea si l-a dus pe el în mănăstire, la marele Antonie, si i-a vestit lui pentru ce a venit. Iar el i-a poruncit să spună înaintea tuturor fratilor.

Deci, după porunca marelui Antonie, robul lui Hristos, Evloghie a zis înaintea tuturor: „Pe acest slăbănog l-am aflat lepădat pe ulită, negrijindu-se nimeni de el, si l-am miluit pe el si m-am rugat lui Dumnezeu să-mi dea mie darul răbdării ca să-l odihnesc, ca si eu să mă mântuiesc prin el si el să fie odihnit de mine. Si, iată, sunt cincisprezece ani de când suntem împreună, precum si s-a descoperit sfintiei tale, Părinte, si nu stiu de va fi primit la Dumnezeu ceva din cele făcute de mine în atâtia ani, că osteneală multă îmi face acum mie. Si am socotit să-l lepăd pe el, dar mă zbat numai eu singur. Pentru aceasta am venit la Sfintia ta, ca să mă înveti ce să fac eu si să te rogi pentru mine, că acum cumplit mă osteneste”. Iar marele Antonie i-a grăit lui, cu glas greu si mânios: „Oare îl vei lepăda, Evloghie? Dar Hristos nu se va lepăda de el. Tu îl vei lepăda pe el, dar Domnul îl va socoti pe el, mai bun decât pe tine”. Si, aceasta auzind, Evloghie s-a înspăimântat. Iar, lăsând pe Evloghie, marele Antonie a început a bate prin cuvânt pe slăbănog si i-a grăit lui: „Schiopule si slăbănogule, nevrednic cerului si pământului, nu mai încetezi a mânia pe Dumnezeu si pe fratele tău? Au nu stii că Hristos este cel ce-ti slujeste tie? Cum îndrăznesti a te împotrivi lui Hristos? Au doară nu pentru Hristos s-a robit acesta pe sine, a-ti sluji tie?” Iar, după ce l-a mustrat si pe acesta prin cuvinte, a mai tăcut putin. Si după aceasta i-a învătat pe amândoi si le-a zis lor: „Să nu vă abateti de la calea voastră, fiilor, nicidecum, ci să mergeti cu pace si să nu vă depărtati unul de altul. Să lepădati toată întristarea pe care diavolul a aruncat-o între voi si cu cinste si cu dragoste să vă întoarceti la chilia întru care ati vietuit. Că ispita v-a venit vouă de la satana, de vreme ce stiu că amândoi sunteti aproape de sfârsit si vrednici de cununi ve-ti fi de la Hristos, acela prin tine, iar tu prin el. Deci, de acum nimic rău să nu mai gânditi, că atunci când va veni îngerul si nu vă va afla pe voi împreună la acelasi loc, lipsiti de cununi veti fi...”

Si ei, grăbindu-se, îndată au venit la chilia lor si, petrecând ei cu desăvârsită dragoste, patruzeci de zile, a murit fericitul Evloghie si s-a dus la Dumnezeu, iar, după acesta, a treia zi, a murit si slăbănogul si s-a dus la Dumnezeu, întru vesnica odihnă.

(Proloage).

Acatistul zilei