duminică, 10 iunie 2018


PRIMUL CONCEDIU AN 2018 – ZIUA A PATRA

Pentru cea de-a patra zi obiectivele turistice pe care ne-am propus sa le vizitam au fost: statiunea Baile Boghisului, casa muzeu Ligia Bodea din com Plopis si localitatea Simleul Sivlaniei. Dupa-amiaza am vrut sa vizitam cascada “Valul Miresei”, insa ploaia ce s-a pornit ne-a impiedicat. Am ajuns totusi pana la Barajul Valea Draganului.
Dis de dimineata am pornit spre Baile Boghis, insa un indicator ne-a indreptat pasii mai intai spre Schitul Poiana Starciului. Drumul pana in comuna este asfaltat, dar cativa km se parcurg pe un drum forestier destul de bun. La capatul destinatiei se deschide o frumoasa pajiste pe care este amplasata micuta biserica de lemn si corpul de chilii. Din pacate am admirat totul de afara pentru ca biserica era incuiata.





Baile Boghis este o statiune de interes local din jud. Salaj, asa cum am fost informati de indicatorul amplasat la intrarea in statiune. In localitate sunt numeroase pensiuni, una mai frumoasa decat alta, cu oferte de cazare atragatoare. Micuta statiune dispune de o baza de agrement care are bazine cu apa termala, atat in aer liber, cat si in spatiu acoperit. In zona bazinelor acoperite, ni s–a spus ca bazinul mare nu este functional fiind in plina actiune de renovare. Am aruncat o privire la bazinul mic.
Si aici, in zona bazei de agrement sunt oferite spatii de cazare, sub forma unor casute, amplasate chiar langa bazinele acoperite.



Din pacate, in apropiere se afla trei constructii imense, nefinisate, care dau un aer tare sumbru intregului ansamblu. Din cate ne-a povestit doamna de la receptie acestea reprezinta 2 hoteluri a caror constructie a inceput inainte de anul 1989 si care au fost lasate in paragina. In prezent se fac eforturi pentru finalizarea acestora.




Am vizitat si bazinele in aer liber. Aici erau in toi pregatirile pentru deschiderea ce urma sa aiba loc la 1 mai. Bazine pentru toata lumea: si pentru copii, si pentru ce-i ce vor sa inoate, ca si pentru cei ce vor sa se bucure doar de efectele terapeutice ale apei.





In apropierea Bailor Boghis, in satul Iza, se afla casa muzeu Ligia Bodea. Povestea acestui muzeu, spusa chiar de Ligia Bodea este urmatoarea:
In momentul in care bunicii au murit, Ligia, cu ajutorul parintilor, a transformat casuta acestora in muzeu. Pe langa lucrurile personale ale bunicilor, pe care le-a pastrat cu drag, a adunat de-a lungul timpului numeorase obiecte de uz gospodareasc, depozitandu-le in cele doua camere ale casutei batranesti.
Pasiunea Ligiei un se opreste aici. Visul ei este acela de a avea un muzeu in aer liber, in ale carui case turistii pot locui.
In prezent in curtea familiei Bodea se afla doua case vechi relocate. Prima dintre ele, este o casa ce dateaza aproximativ din anul 1900, din loc. Plopis. Casa a fost desfacuta barna cu barna si relocata in curtea familiei Bodea, fiind in prezent functionala. Ligia ne-a povestit cat de greu a fost, pentru ca si-a dorit sa pastreze de tehnica de constructie din anul 1900 si foarte greu a gasit mesteri.
Tot in curtea familiei se gaseste si o batoza de treierat foarte veche, precum si o moara. La momentul vizitei, se lucra la un spatiu pe care sa fie montata moara, pentru a deveni functionala.
Va invit cu drag sa mergeti sa vizitati muzeul, sa ascultati istoria si povestea fiecarui lucru si sa va bucurati de pasiunea unei tinere iubitoare de traditie si frumos.

Urmatorul popas al plimbarii a fost orasul Simpleul Silvaniei. Initial am vrut sa vizitam Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord, dar ne-am razgandit, asa ca ne-am plimbat si am admirat frumos oras transilvanean. Am intrat prin magazine, ne-am bucurat de amabilitatea oamenilor, am savurat cate o inghetata in parcul din centru si am pornit spre manastirea Bic aflata in apropiere.







Manastirea Bic se afla la o distanta de aproximativ 5 km de Simleul Silvaniei, in loc. Bic. Manastirea a fost construita in anul 1994 de catre maica Marina, ucenica parintelui Arsenie Boca.








Am vizitat, ne-am plimbat prin gradina superba a manastirii, apoi am plecat la drum spre pensiune. Dupa servirea mesei, am pornit spre cascada “Valul miresei”, dar vremea ne-a impiedicat.




 Ne-am intors spre Barajul Valea Draganului.








Desi risc sa ma repet, spun iar: Avem o tara minunata, o mica Elvetie, cu oameni harnici si ospitalieri. Sunt mandra ca sunt romanca.

luni, 21 mai 2018


PRIMUL CONCEDIU AN 2018 – ZIUA A TREIA

Programul de plimbare pentru cea de-a treia zi din concediu a fost urmatorul: Cetatea Alamsului, manastirile Stramba si Voivodeni, Castrul Roman Pollorisum, Gradina cu Narcise, Cetatea Almasului.
            Dupa micul dejun, am pornit la drum, iar primul obiectiv turistic la care ne-am oprit a fost cetatea Alamasului, din satul cu acelasi nume. Drumul este accesibil cu auto pana aproape de cetate. La poalele cetatii se afla o frumoasa pajiste, unde sunt amplasate chisocuri pentru petrecerea timpului liber.












Dupa ce am vazut ruinele cetatii Almas, dupa ce ne-am bucurat cateva momente de linistea din jur si am admirat peisajul din vale, am pornit mai departe, spre urmatorul obiectiv: Gradina Zmeilor, rezervatie naturala interesanta pentru grupurile de stanci cu forme neregulate si denumiri de legenda. Din pacate, am ratat aceasta destinatie, pentru ca nu am putut-o localiza.

            Urmatorul popas turistic a fost manastirea Stramba, un colt de rai, situat in localitatea Paduris, com. Hida. Ne-am plimbat prin curtea manastirii, am admirat agheasmatarul, fantana Maicii Domnului, biserica nou construita. Ultimul popas l-am facut la pangarul manastirii. Aici, ne-a intampinat cu multa caldura si cu zambetul pe buze un calugar cu care am stat mult de vorba. Asa am aflat ca aceasta manastire este darul unei femei garbove careia Dumnezeu i-a vindecat fiica. Cand fiica acesteia s-a imbolnavit fiind la un pas de moarte, a plecat in cautarea celor doi schimnici despre care auzise ca se nevoiesc in padurile din preajma. Cand i-a gasit pe cei doi calugari, “stramba” i-a rugat plangand sa-i vindece fiica spunand ca daca fiica ei se insanatoseste le va construi o biserica si chilii si le va da si o mosie. Vazand durerea mamei, cei doi calugari s-au rugat Bunului Dumnezeu sa-i vindece fiica bolnava, lucru ce s-a si intamplat in foarte scurt timp. Vazand minunea facuta de Dumnezeu, “Stramba” s-a tinut de cuvant si si-a donat o parte din avere.
Tot de la parinte am aflat ca stareta manastirea este chiar Maica Domnului, aici aflandu-se icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita “Dulcea Sarutare”. 











Dupa ce am stat de vorba, parintele ne-a deschis bisericuta de lemn, pentru a ne inchina si noi la icoana Maicii Domnului, spunandu-ne ca bisericuta este inchisa, intrucat calugarii merg la treburi, de multe ori destul de departe de manastire.
            Rasfoind cartea “Remedii patristice pentru boli contemporane: gândurile răutăţii şi tămăduirea lor. Perspective evagriene” am constatat ca parintele cu care ne-am conversat aproape 2 ore, era de fapt parintele staret al manastirii: arhimandrit Otelea Grighentie.
            Pe drumul de intoarcere ne-a intampinat un pui de caprioara care nu s-a speriat de masina. Ce-i drept mergeam foarte incet pentru ca admiram peisajul. Din pacate telefonul nu era la indemana, asa ca am ratat imortalizarea acesteia.
            Urmatoarea oprire a fost la manastirea Voivodeni. La capatul aleii ce merge spre manastire, ne-a iesit in cale un calugar batran care ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus ca de la Ploiesti, la care dansul a spus: aha, sunteti petrolisti. I-am raspuns ca asa este cunoscut orasul Ploiesti-ca orasul aurului negru, iar noi chiar lucram in domeniul petrolului.
            Dupa ce ne-a insotit in vizitarea ansamblului monahal, ne-a invitat la masa, servindu-ne cu ciorba de ciuperci Pleurotus (un deliciu ce intrece ciorba de burta) si cus-cus cu legume. Multe sfaturi am primit si aici, multe lucruri interesante am auzit.
            Cu burtica si sufletul pline, am pornit mai departe, spre Poiana Narciselor. Pentru ca indicatoarele lipseau cu desavarsire, in urma intrebarilor pe care le-am pus in stanga si in dreapta si am ajuns intr-un camp. Acolo erau doi sateni ce reparau un tractor si care ne-au explicat ca pentru a ajunge in poiana mai aveam de mers vreo 2 km cu masina, apoi inca 3 km pe jos. Dar, dupa parerea lor, un se merita efortul pentru ca narcisele nu erau inflorite. Au fost destul de convingatori, drumul avea destule hartoape, asa ca am renuntat.
Timpul petrecut la cele doua manastiri a trecut placut si repede, insa a facut imposibila vizitarea Gradinii Botanice din Lugoj. Am ajuns la vila seara, am servit cina, apoi relaxare totala la piscina.


miercuri, 9 mai 2018


PRIMUL CONCEDIU AN 2018 – ZIUA A DOUA

            In cea de-a doua zi a concediului, fiind a treia zi de Paste, am hotarat sa participam la Sfanta Liturghie la manastirea aflata pe domeniul poetului Octavian Goga de la Ciucea, urmand ca dupa slujba sa vizitam muzeul. Manastirea cuprinde o bisericuta de lemn adusa de Veturia Goga, in anul 1939, dupa moartea poetului si o cladire ce a apartinut cultului reformat si pe care Octavian Goga a cumparat-o impreuna cu partea de sus a actualului domeniu. Bisericuta de lemn a fost adusa dintr-o comuna salajeana., iar manastirea are hramul Nasterea Maicii Domnului.

bisericuta de lemn 

altarul de vara

interiorul manastirii (usile de sticla arata intrarea in biserica)


            Poetul Octavian Goga a cumparat domeniul de la Ciucea, in anul 1920, aici petrecandu-si ultimii ani din viata. Domeniul a apartinut initial, prietenului sau, Ady Endre. Acesta imbolnavindu-se a plecat impreuna cu sotia la Budapesta. Dupa ce a murit, sotia lui, Boncza Berta, a hotarat ca nu se mai intoarce in tara si i-a scris poetului Octavian Goga ca doreste sa vanda domeniul si ca ar fi foarte bucuroasa daca acesta l-ar cumpara.
            Desi aflat intr-o situatie financiara nu foarte buna, poetul nu a putut refuza pe sotia celui ce a fost cel mai bun prieten al sau, asa ca la 28 octombrie 1920 cumpara intreg domeniul, achitandu-l cu un imprumut de la Banca Agrara din Cluj. Stiind starea precara a castelului, sotia poetului, dna Veturia Goga, s-a opus acestei achizitii, insa poetul a afirmat ca :”o vaduva nu se refuza, iar cand vaduva este sotia lui Ady Endre, cumpar proprietatea chiar de-ar fi sa o fac cadou.”
            La momentul achizitionarii, castelul, ca si intregul domeniu se aflau intr-o stare avansata de degradare, acesta nemaifiind locuit o perioada de 2 ani. In cadrul lucrarilor de restaurare, castelul a fost refacut integral; casa alba, a fost transformata in casa de oaspeti, iar casa Ady era destinata argatilor, bucatariei si magaziilor. Lucrarile de restaurare ale intregului domeniu se incheie in anul 1926. Dorinta poetului a fost ca, dupa moartea lui si a sotiei, intregul domeniu sa fie donat statului si sa functioneze aici un muzeu. Veturia Goga, a indeplinit dorinta sotului ei, asa ca in anul 1968 a donat domeniul statului, deschizand aici un muzeu, fiind directoarea acestuia multi ani.
  Cladirea ce inainte era destinata argatilor este acum punctul de primire al turistilor, unde se achita taxa modica de 10 lei pentru vizitarea intregului muzeu si de unde se pot achizitiona diverse amintiri.
   Langa cladirea de primire se afla Casa Alba, ce era destinata oaspetilor, pentru a asigura acestora intimitate si confort. In cele trei camere ale casei sunt expozitii etnografice, prezentandu-se costume populare, covoare, icoane pe sticla si lemn.







        Cladirea castelului este formata din parter si etaj. 
       La parter se afla salonul de primire,



 sufrageria,

 biblioteca de periodice si salonul galben. 
La etaj se afla Salonul de muzica,
 pianul la care Veturia Goga a cantat impreuna cu George Enescu si Dinu Lipatti



 camera de lucru a poetului, biblioteca (astazi centru de documentare)






 si dormitorul.
           Potretele celorm doi soti sunt asezate la fel cu locurile pe care le ocupau in pat. Fiecare avea pe noptiera cate o caseta: Veturia Goga pastra bijuteriile, iar Octavian Goga isi tinea tincturile si siropurile.

perdea lucrata manual de Veturia Goga. De altfel, asa cum ne-a povestit dna muzeograf, Veturia Goga era o mare gospodina, la mesele festive ea era aceea care pregatea intreg meniul  ajutata de personalul din casa. Avea o grija deosebita pentru detalii si dorea ca totul sa fie perfect

            Toate aceste informatii si multe altele interesante ne-au fost furnizate cu amabilitate de doamna director al muzeului, pentru care ii multumim.

            Dupa vizitarea muzeului, vremea frumoasa ne-a indemant sa pornim mai departe la drum si am vizitat manastirea Piatra Craiului, cu hramul Sf Ioan Iacob Hozevitul. Manastirea este asezata in comuna Negreni, pasul Piatra Craiului, in mijlocul codrilor.
          Ansamblul monahal cuprinde o mica bisericuta de lemn, chilii, un frumos paraclis si o biserica somptuoasa ce acum se construieste.