luni, 21 mai 2018


PRIMUL CONCEDIU AN 2018 – ZIUA A TREIA

Programul de plimbare pentru cea de-a treia zi din concediu a fost urmatorul: Cetatea Alamsului, manastirile Stramba si Voivodeni, Castrul Roman Pollorisum, Gradina cu Narcise, Cetatea Almasului.
            Dupa micul dejun, am pornit la drum, iar primul obiectiv turistic la care ne-am oprit a fost cetatea Alamasului, din satul cu acelasi nume. Drumul este accesibil cu auto pana aproape de cetate. La poalele cetatii se afla o frumoasa pajiste, unde sunt amplasate chisocuri pentru petrecerea timpului liber.












Dupa ce am vazut ruinele cetatii Almas, dupa ce ne-am bucurat cateva momente de linistea din jur si am admirat peisajul din vale, am pornit mai departe, spre urmatorul obiectiv: Gradina Zmeilor, rezervatie naturala interesanta pentru grupurile de stanci cu forme neregulate si denumiri de legenda. Din pacate, am ratat aceasta destinatie, pentru ca nu am putut-o localiza.

            Urmatorul popas turistic a fost manastirea Stramba, un colt de rai, situat in localitatea Paduris, com. Hida. Ne-am plimbat prin curtea manastirii, am admirat agheasmatarul, fantana Maicii Domnului, biserica nou construita. Ultimul popas l-am facut la pangarul manastirii. Aici, ne-a intampinat cu multa caldura si cu zambetul pe buze un calugar cu care am stat mult de vorba. Asa am aflat ca aceasta manastire este darul unei femei garbove careia Dumnezeu i-a vindecat fiica. Cand fiica acesteia s-a imbolnavit fiind la un pas de moarte, a plecat in cautarea celor doi schimnici despre care auzise ca se nevoiesc in padurile din preajma. Cand i-a gasit pe cei doi calugari, “stramba” i-a rugat plangand sa-i vindece fiica spunand ca daca fiica ei se insanatoseste le va construi o biserica si chilii si le va da si o mosie. Vazand durerea mamei, cei doi calugari s-au rugat Bunului Dumnezeu sa-i vindece fiica bolnava, lucru ce s-a si intamplat in foarte scurt timp. Vazand minunea facuta de Dumnezeu, “Stramba” s-a tinut de cuvant si si-a donat o parte din avere.
Tot de la parinte am aflat ca stareta manastirea este chiar Maica Domnului, aici aflandu-se icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita “Dulcea Sarutare”. 











Dupa ce am stat de vorba, parintele ne-a deschis bisericuta de lemn, pentru a ne inchina si noi la icoana Maicii Domnului, spunandu-ne ca bisericuta este inchisa, intrucat calugarii merg la treburi, de multe ori destul de departe de manastire.
            Rasfoind cartea “Remedii patristice pentru boli contemporane: gândurile răutăţii şi tămăduirea lor. Perspective evagriene” am constatat ca parintele cu care ne-am conversat aproape 2 ore, era de fapt parintele staret al manastirii: arhimandrit Otelea Grighentie.
            Pe drumul de intoarcere ne-a intampinat un pui de caprioara care nu s-a speriat de masina. Ce-i drept mergeam foarte incet pentru ca admiram peisajul. Din pacate telefonul nu era la indemana, asa ca am ratat imortalizarea acesteia.
            Urmatoarea oprire a fost la manastirea Voivodeni. La capatul aleii ce merge spre manastire, ne-a iesit in cale un calugar batran care ne-a intrebat de unde suntem. I-am spus ca de la Ploiesti, la care dansul a spus: aha, sunteti petrolisti. I-am raspuns ca asa este cunoscut orasul Ploiesti-ca orasul aurului negru, iar noi chiar lucram in domeniul petrolului.
            Dupa ce ne-a insotit in vizitarea ansamblului monahal, ne-a invitat la masa, servindu-ne cu ciorba de ciuperci Pleurotus (un deliciu ce intrece ciorba de burta) si cus-cus cu legume. Multe sfaturi am primit si aici, multe lucruri interesante am auzit.
            Cu burtica si sufletul pline, am pornit mai departe, spre Poiana Narciselor. Pentru ca indicatoarele lipseau cu desavarsire, in urma intrebarilor pe care le-am pus in stanga si in dreapta si am ajuns intr-un camp. Acolo erau doi sateni ce reparau un tractor si care ne-au explicat ca pentru a ajunge in poiana mai aveam de mers vreo 2 km cu masina, apoi inca 3 km pe jos. Dar, dupa parerea lor, un se merita efortul pentru ca narcisele nu erau inflorite. Au fost destul de convingatori, drumul avea destule hartoape, asa ca am renuntat.
Timpul petrecut la cele doua manastiri a trecut placut si repede, insa a facut imposibila vizitarea Gradinii Botanice din Lugoj. Am ajuns la vila seara, am servit cina, apoi relaxare totala la piscina.


miercuri, 9 mai 2018


PRIMUL CONCEDIU AN 2018 – ZIUA A DOUA

            In cea de-a doua zi a concediului, fiind a treia zi de Paste, am hotarat sa participam la Sfanta Liturghie la manastirea aflata pe domeniul poetului Octavian Goga de la Ciucea, urmand ca dupa slujba sa vizitam muzeul. Manastirea cuprinde o bisericuta de lemn adusa de Veturia Goga, in anul 1939, dupa moartea poetului si o cladire ce a apartinut cultului reformat si pe care Octavian Goga a cumparat-o impreuna cu partea de sus a actualului domeniu. Bisericuta de lemn a fost adusa dintr-o comuna salajeana., iar manastirea are hramul Nasterea Maicii Domnului.

bisericuta de lemn 

altarul de vara

interiorul manastirii (usile de sticla arata intrarea in biserica)


            Poetul Octavian Goga a cumparat domeniul de la Ciucea, in anul 1920, aici petrecandu-si ultimii ani din viata. Domeniul a apartinut initial, prietenului sau, Ady Endre. Acesta imbolnavindu-se a plecat impreuna cu sotia la Budapesta. Dupa ce a murit, sotia lui, Boncza Berta, a hotarat ca nu se mai intoarce in tara si i-a scris poetului Octavian Goga ca doreste sa vanda domeniul si ca ar fi foarte bucuroasa daca acesta l-ar cumpara.
            Desi aflat intr-o situatie financiara nu foarte buna, poetul nu a putut refuza pe sotia celui ce a fost cel mai bun prieten al sau, asa ca la 28 octombrie 1920 cumpara intreg domeniul, achitandu-l cu un imprumut de la Banca Agrara din Cluj. Stiind starea precara a castelului, sotia poetului, dna Veturia Goga, s-a opus acestei achizitii, insa poetul a afirmat ca :”o vaduva nu se refuza, iar cand vaduva este sotia lui Ady Endre, cumpar proprietatea chiar de-ar fi sa o fac cadou.”
            La momentul achizitionarii, castelul, ca si intregul domeniu se aflau intr-o stare avansata de degradare, acesta nemaifiind locuit o perioada de 2 ani. In cadrul lucrarilor de restaurare, castelul a fost refacut integral; casa alba, a fost transformata in casa de oaspeti, iar casa Ady era destinata argatilor, bucatariei si magaziilor. Lucrarile de restaurare ale intregului domeniu se incheie in anul 1926. Dorinta poetului a fost ca, dupa moartea lui si a sotiei, intregul domeniu sa fie donat statului si sa functioneze aici un muzeu. Veturia Goga, a indeplinit dorinta sotului ei, asa ca in anul 1968 a donat domeniul statului, deschizand aici un muzeu, fiind directoarea acestuia multi ani.
  Cladirea ce inainte era destinata argatilor este acum punctul de primire al turistilor, unde se achita taxa modica de 10 lei pentru vizitarea intregului muzeu si de unde se pot achizitiona diverse amintiri.
   Langa cladirea de primire se afla Casa Alba, ce era destinata oaspetilor, pentru a asigura acestora intimitate si confort. In cele trei camere ale casei sunt expozitii etnografice, prezentandu-se costume populare, covoare, icoane pe sticla si lemn.







        Cladirea castelului este formata din parter si etaj. 
       La parter se afla salonul de primire,



 sufrageria,

 biblioteca de periodice si salonul galben. 
La etaj se afla Salonul de muzica,
 pianul la care Veturia Goga a cantat impreuna cu George Enescu si Dinu Lipatti



 camera de lucru a poetului, biblioteca (astazi centru de documentare)






 si dormitorul.
           Potretele celorm doi soti sunt asezate la fel cu locurile pe care le ocupau in pat. Fiecare avea pe noptiera cate o caseta: Veturia Goga pastra bijuteriile, iar Octavian Goga isi tinea tincturile si siropurile.

perdea lucrata manual de Veturia Goga. De altfel, asa cum ne-a povestit dna muzeograf, Veturia Goga era o mare gospodina, la mesele festive ea era aceea care pregatea intreg meniul  ajutata de personalul din casa. Avea o grija deosebita pentru detalii si dorea ca totul sa fie perfect

            Toate aceste informatii si multe altele interesante ne-au fost furnizate cu amabilitate de doamna director al muzeului, pentru care ii multumim.

            Dupa vizitarea muzeului, vremea frumoasa ne-a indemant sa pornim mai departe la drum si am vizitat manastirea Piatra Craiului, cu hramul Sf Ioan Iacob Hozevitul. Manastirea este asezata in comuna Negreni, pasul Piatra Craiului, in mijlocul codrilor.
          Ansamblul monahal cuprinde o mica bisericuta de lemn, chilii, un frumos paraclis si o biserica somptuoasa ce acum se construieste.





    




marți, 17 aprilie 2018


PRIMUL CONCEDIU AN 2018 - PRIMA ZI

            Cu ocazia sarbatorii Invierii Domnului am hotarat ca un miniconcediu ar fi extraordinar. Ca de fiecare data, am inceput prin a cauta o locatie care sa se potriveasca cu ceea ce ne-am dori. Dorinta initiala a fost aceea de a merge in zona Deva, Hunedoara si de a vizita obiectivele turistice de aici.
            Dar, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, tot cautand o locatie adecvata, am vazut reclama vilei Roca amplasata in com Valea Draganului, jud. Cluj. Asa ca am renuntat la planurile initiale si am hotarat ca miniconcediul din perioada Sfintelor  Sarbatori de Paste sa-l petrecem la aceasta vila.
            Nici ca se putea sa avem o idee mai buna. In cele 5 zile petrecute acolo, pur si simplu am fost rasfatati.
            Am pornit la drum in dimineata celei de-a doua zi de Paste. In satul Fischer din jud. Brasov, am facut pauza de 1 ora pentru a participa, alaturi de localnici la Sfanta Liturghie, intr-o biserica mica, dar extrem de ingrijita, cu pictura ce iti dadea senzatia ca esti la poarta Raiului, cu covoare si mobilier ce ne-a adus aminte de “camera din fata” din casa bunicilor. Slujba a fost o adevarata incantare: nimeni nu vorbea, nimeni nu se foia, parintele slujea rar si clar, iar strana raspundea foarte frumos.
            Incarcati sufleteste, am ne-am continuat drumul, pentru ca aveam de parcurs, in total, aproximativ 450 km. Am ajuns in jur de ora 17,00. Dupa ce am fost cazati, gazdele ne-au spus ca ne asteapta sa servim o ciorbita proaspata. Aceeasi grija am remarcat-o si vineri seara (chiar in ultima seara petrecuta acolo). Astepand clienti din Bucuresti si stiind ca drumul este lung si aglomerat, au sunat si i-au intrebat ce doresc sa serveasca atunci cand ajung. Imediat ce au aflat dorintele clientilor, gazdele au anuntat bucatarii sa pregateasca totul pentru a-i primi cum se cuvine.
            Vila este amplasata in comuna Valea Draganului, o comuna linistita, unde zgomotul masinilor, al agitatiei de zi cu zi este doar o amintire. Acolo linistea este intrerupta doar de pasarile gurese, de latratul ocazional al cate unui catel sau, dimineata, de cantatul cocosilor. Iar daca, de la vila, parcurgeti cativa pasi pe jos, la aceste sunete minunate se adauga susurul apei curgatoare din apropiere, a carei melodie completeaza atmosfera mirifica.











            In ceea ce priveste cazarea, va pot spune ca cele 4 stele la care este cotata vila, le merita din plin. Camere mari, spatioase, luminoase, calduroase. Pentru gustul nostru chiar prea calduroase, dar, in momentul in care le-am spus gazdelor ca este mult prea cald, au rezolvat imediat problema: pentru camera noastra au redus la minimum caldura, fara ca celelalte camere sa fie afectate. Paturi confortabile, perne moi de puf ce te imbiau la relaxare si destindere.
            Vila este dotata cu piscina, un loc de odihna si de destindere. Dupa plimbarile luuungi de dimineata, dupa-amiaza o petreceam aici, delectandu-ne cu cate o cafeluta. Piscina este acoperita si incalzita in sezonul rece. Vara piscina dispune de sezlonguri atat in interior, cat si la exterior. Pentru doritori, vila Roca dispune si de sauna uscata, umeda, iar la cerere masaj.

            Pentru ca nu era suficient rasfatul de la cazare, cei doi bucatari ai firmei se intrec pe ei, oferind produse delicioase. Pe langa faptul ca meniul este diversificate, specialitatile oferite sunt a la master chef, atat in ceea ce priveste gustul, cat si prezentarea. Sotului meu ii place foarte mult ciorba de burta si, de fiecare data cand comanda, gust si eu 1-2 linguri. Pentru prima data, aici am servit si eu ciorba de burta.


 costite de porc cu sos BBQ - savuros

salata Caesar cu pui


tagliatele quatro formagio - un deliciu

 cotlet de porc cu ceapa caramelizata si piper rosu cu garnitura de legume la gratar


mic dejun sanatos
 omleta taraneasca - un deliciu

 deliciosul cartof Roca - vedeta noastra

            Nu pot sa spun decat ca recomand din suflet vila Roca. Un luati in considerare informatiile nefavorabile de pe inernet. Consider ca sunt rautati venite de la persoane care nu apreciaza efortul, munca si daruirea gazdelor, care inca un stiu ce reprezinta eleganta, bunul gust si rafinamentul.
            Noi vom reveni la vila Roca, pentru ca au ramas cateva obiective din zona nevizitate.
            Multumim si ne inclinam in fata respectului fata de client pe care il manifesta proprietarii vila Roca. Stiu sa faca turism in Romania.