DESPRE DRAGOSTE

 

DRAGOSTEA FATA DE VRAJMASI

 

“Hristos ne-a poruncit noua sa-i socotim prieteni pe aceia care ne vatama pe noi si in privinta banilor, si in privinta sanatatii trupesti, si in toate celelalte.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Daca iubesti nu doar pe cei iubiti, ci si pe cei care se vrajmaseasc impotriva ta, te asemeni dupa puterea ta Domnului.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

“Nu trebuie sa te socotesti pentru milostenie, caci binefacerile facute vrajmasului deschid pentru tine portile indraznelii inaintea lui Dumnezeu si ajungi la iertarea greselilor.” (Sfantul Ioan Gura de Aur)

 

(Sfintii Parinti despre Credinta, Nadejde si Dragoste)

BLOG DE NOIEMBRIE

 

JURNAL DE NOIEMBRIE – ZIUA 1

 

Imi place tare mult ideea Irinei ca in luna noiembrie sa scriem in fiecare zi, asa ca ma voi alatura si eu.

Azi a fost o zi incarcata. Pentru ca zilele trecute sotului i s-au rupt ochelarii, de la serviciu am mers la un centru de reparatii recomandat de un coleg. Doamne, sa ii dea Dumnezeu sanatate si colegului si doamnei care a reusit sa ii repare. Fiind ochelari cu lentila progresiva peste tot ne spuneau ca este nevoie de ochelari noi. Numai ca, doamna a cautat vreo jumatate de ora o rama care sa se potriveasca cu lentilele. Cat timp sotul a stat la reparat ochelarii eu am tricotat in masina.

Ne-am propus foarte serios sa luam atitudine impotriva kilogramelor in plus, asa ca, urmatoarea oprire a fost la Sala Sporturilor pentru o plimbare de o jumatate de ora. As fi vrut mai mult, insa timpul ne cam preseaza.

Ajunsi acasa, dupa perioada de relaxare (un alt lucru la care ne impunem sa nu renuntam), am inceput sa pregatesc prajiturile pentru o coleguta, care face sambata pomenirea de un an de zile de cand socrela ei a trecut la Domnul. Dumnezeu sa o ierte. Azi am facut foile. Cat timp eu am prajiturit, al meu sot a pregatit masa de seara: cartofi prajiti cu usturoi si mamaliguta. Ce pofta mi-a fost. Un deliciu de zile mari.

Acum, in timp ce scriu, tricotez si ma uit la filmul de pe Diva "Speranta de Craciun" (bine ca sunt reclame, ca sa pot termina postarea 😂).

La final de seara putin citit si la somn.

JUDECAREA APROAPELUI

 

PACATUL JUDECARII APROAPELUI (1)

 

Atunci cand vorbim despre judecare intelegem patima prin care condamnam, defaimam, umilim pe cineva sau pe mai multi, fie prin cuvintele rostite, fie prin actiunile noastre, fie chiar si numai prin gandurile pe care le avem. Este de la sine inteles, desigur, ca a critica pe cineva prin cuvinte sau prin diferite actiuni (si printr-o simpla strambatura a fetei putem face acest lucru) este mai de condamnat decat a judeca pe cineva numai prin gand, pentru ca in cel din ultim caz ne rezumam numai la noi insine neimplicandu-i si pe altii. Acest lucru nu inseamna insa ca, daca avem ganduri rele despre viata si activitatea aproapelui nostru si il condamnam numai in strafundul sufletului nostru, suntem nevinovati.

Cuviosul Dorotei ne explica clar ce inseamna exact judecarea aproapelui:

“Nimic nu il manie mai mult pe Dumnezeu, nimic nu il indeparteaza pe om de Acesta si nu il duce la parasire precum o fac cuvintele rele, judecarea si defaimarea aproapelui. Alt lucru este vorba rea, alt lucru este judecarea si alt lucru este defaimarea.

Vorbirea rea este atunci cand cineva transmite prin cuvinte pacatele aproapelui; de exemplu, cutare a spus minciuni, sau s-a maniat, sau s-a desfranat, sau a facut alte lucruri asemanatoare cu acestea. Spunand toate acestea deja acel om il vorbeste de rau, il barfeste pe aproapele sau, adica vorbeste cu rautate impotriva cuiva, discuta cu patima despre pacatele aceluia.

Judecarea consta in faptul de a condamna insusi omul despre care spunem ca este mincinos, sau manios, sau desfranat. Facand aceasta, criticam insasi aplecarea sufletului lui si tragem concluzii pentru intreaga lui viata spunand ca astfel este viata lui, acesta este el si asa il judecam; acesta este un pacat foarte mare. Este o mare diferenta intre a spune cineva despre altcineva ca s-a maniat si altceva a spune ca acela este un tip manios si sa traga astfel, cum am spus, concluzii pentru intreaga lui viata.”

In ceea ce priveste defaimarea aproapelui, Cuviosul Dorotei ne explica aceasta patima prezentand parabola vamesului si fariseului (Lc.18, 9-14):

“Fariseul din parabola, atunci cand se ruga si multumea Domnului pentru realizarile lui, nu spunea minciuni, ci adevarul. Nu a fost judecat insa pentru ca a multumit Domnului, deoarece avem obligatia sa multumim Domnului atunci cand ne-am invrednicit sa facem ceva bine, deoarece El a lucrat impreuna cu noi, ajutandu-ne la acel lucru. De aceea, asa cum am spus, nu a fost judecat fariseul deoarece a spus:”Nu sunt ca ceilalti oameni”, ci a fost judecat atunci cand si-a intors privirea catre vames si a spus:”Nu sunt nici ca acest vames de aici”. Atunci a pacatuit, deoarece in acest mod a criticat insasi persoana, a criticat aplecarea sufletului aceluia; cu o simpla expresie a judecat intreaga lui viata; de aceea vamesul a iesit din templu mai indreptat decat acesta. Deoarece nimic nu este mai greu, nimic nu face stricaciuni mai mari, dupa cum spun de multe ori, decat a judeca pe cineva si a condamna pe aproapele sau”.

Fapta de mai sus a fariseului constituie un exemplu clar de defaimare a aproapelui, adica de dispretuire totala a acestuia, de anihilare a personalitatii lui.

 

(Pacatul judecarii aproapelui si a slujitorilor sfintiti-arhimadrit Vasilios Papadari)

POVESTIRE

 

SFANTUL EFREM CEL NOU

Un an de zile l-am rugat pe Sfantul Efrem sa ma primeasca la el fara bani. I-am spus Sfantului ca atunci cand am avut bani i-am dat diavolului prin lucruri lumesti, trecatoare, iar acum as vrea sa merg la el, dar nu am bani. Dupa un an a venit un barbat crestin, ghid. Acesta ii spune parintelui ca ar vrea sa faca ceva pentru dumnealui, dar sa nu dea alimente, bani, ci altceva.

Parintele il intreaba daca mai face pelerinaje in Grecia. Acesta ii spune ca da. Atunci parintele ma cheama si ii spune:”Daca vrei sa faci o fapta buna, ia-o pe baba asta cu tine la Sfantul Efrem cel Nou (am saizeci si patru de ani). “Cu bucurie!, a raspuns. Pe data de 2 mai.” Am inceput sa plang si am plecat la chilie, dar apoi m-am intors hohotind si spunandu-i parintelui: “Parinte, un an de zile l-am rugat pe Sfantul Efrem sa ma primeasca la el fara bani si m-a primit de ziua lui. Pe 5 mai sunt acolo”.

Abia asteptam intalnirea. Am ajuns seara la Vecernie. Lume foarte multa. Afara, la o icoana a Sfantului, am ingenunchiat si m-am rugat. Cand m-am ridicat, nu mai era nimeni. Eram singura. Am zis: ”Acum e momentul sa merg in biserica la Sfantul”. M-am dus la Sfanta racla si m-am asezat la picioare. Cand m-am uitat era coada ca la Sfanta Parascheva si un grec ii trecea pe rand sa sarute Sfintele Moaste. Atunci am realizat ca Sfantul imi eliberase calea. Acolo ii multumeam si spuneam:”Sfinte Efrem, am venit, sunt aici ca tu m-ai primit si m-ai ajutat.” Vorbeam cu Sfantul. Nu va imaginati ce bucurie. O maicuta stergea geamul Sfintei Racle si se uita tare urat la mine ca stateam acolo. Dar eu ii zambeam si rugam pe Sfantul sa o imbuneze, ca nu fac nimic rau. Ea nu ajungea sa stearga geamul pana la picioare si i-am facut semn ca pot sa sterg eu, dar s-a strambat la mine. Eu i-am zambit si i-am spus Sfantului:”Sfinte Efrem, eu nu voiam decat sa sterg unde ea nu ajunge, imbuneaz-o tu”. Atunci imi arunca vata si eu i-am multumit Sfantului.

Dupa toate acestea, se apleaca maicuta peste racla, ia o floare si mi-o daruieste. Am inceput sa plang si am spus:”Multumesc, Sfinte Efrem. Aceasta este o floare de la tine prin mana ei”.

 

(monah Pimen Vlad – Povestiri duhovnicesti)

PROVOCARE-ULTIMA SAPTAMANA

 

CAMINUL TAU, UN COLT DE RAI – ULTIMA SAPTAMANA – A CINCEA

 

Ultima saptamana a fost dedicata rasfatului.

Andreea si Matei au fost in vizita la surioara mea la Brasov, iar duminica s-au intors la ei acasa. Gata cu santierul, centrala a fost montata, iar casa curatata lacrima.

Sotul a fost foarte simpatic cand m-a intrebat ce tema avem in aceasta saptamana. Cand i-am raspuns ca tema este rasfatul, a fost foarte prompt: superrr, de la serviciu, ma voi relaxa din plin citind si savurand cate o cafeluta si un pahar de vin.

In primele zile ale saptamanii am vizionat impreuna filme cu tema de craciun, (eu tricotand in acelasi timp) si am citit mai mult. Tot in prima parte eu am facut o scurta vizita la coafor si cam acesta a fost rasfatul, pentru ca in cea de-a doua parte a trebuit sa pregatim tot ceea ce trebuia pentru pomenirea mortilor.

Ca o concluzie la aceasta provocare, vreau sa spun ca ne-a prins foarte bine la amandoi. Am devenit putin mai grijulii cu noi, pastrand acel timp de rugaciune de o jumatate de ora. Am devenit mai organizati. Dimineata, la micul dejun de la serviciu, stabilim ce avem de facut dupa-amiaza, astfel incat sa avem si ceva timp liber. Pana acum nu luam in considerare timpul liber. Toate acestea au dus la faptul ca am avut spor mai mult, fiind mai odihniti.

Multumesc Irina pentru aceasta provocare.

DESPRE DRAGOSTE

 

DRAGOSTEA DE DUMNEZEU - II

 

“Sufletul care iubeste pe Dumnezeu intru Acesta dobandeste odihna”. (Sfantul Isaac Sirul).

“Inima care simte dragostea de Dumnezeu nu poate sa amestece in ea ceva din cele schimbatoare”. (Sfantul Isaac Sirul).

“Cel ce iubeste pe Unul Dumnezeu, pe toti ceilalti ii lasa deoparte si, temandu-se doar de Acesta, de nimic altceva nu se teme’. (Sfantul Teodor Studitul)

“Cand omul izbandeste in iubirea catre Binefacatorul sau, Insusi Binfecatatorul se afla intru sine, caci El pe deplin e inlauntrul celui pe care il iubeste”. (Sfantul Simeon Nou Teolog)

 

(Sfintii Parinti despre Credinta, Nadejde si Dragoste)

POVESTIRE

 

AJUTOR DE SUS

 Aici voi reda intocmai scrisoarea pe care am primit-o de la o crestina.

“Cu binecuvantarea Parintelui meu Dohovnic Bogdan Gheorghica, eu, Simona Mierla, marturisesc ajutorul Maicii Domnului”

In anul 2004 aveam foarte multe datorii. Eram dati in judecata pentru datorii mari. Intr-o zi de vineri, in drum spre serviciu am intrat in Biserica Cimitirului Eroilor din Bucuresti. Am ingenunchiat in fata Icoanei Imparatesti a Domnului Iisus Hristos, am inceput sa plang si am rugat-o pe Maicuta Daomnului sa ma ajute sa nu ramanem fara casa.

Am ajuns la serviciu si am inceput sa-i caut sotului un loc de munca in strainatate. Am dat multe telefoane, iar aproape la ultimul mi s-a raspuns sa revin pe seara cu un telefon.

La ora 17.00 mi s-a dat vestea buna ca il angajeaza si in doua zile trebuie sa se prezinte la munca. Imi cer iertare Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului ca am stat atatia ani fara sa dau marturie in scris pentru ajutorul dat.

In doua luni de la data angajarii sotului meu ne-am platit datoria la intretinere si nu ne-au mai evacuat.

Slava lui Dujmnezeu si Maicii Domnului pentru tot.

Doamne, ajuta-ne!”

 

 

(sursa: Povestiri duhovnicesti-monah Pimen Vlad).

 

PILDA

 

PUTEREA SFINTEI LITURGHII SI A PARASATASULUI PENTRU CEI ADORMITI

 

Aceasta minune a fost povestita de un preot, deci o voi scrie asa cum a fost povestita.

“Dupa ce am ajuns la varsta studentiei, am facut teologie si mi-am dorit sa devin preot. Dar mama mea nu era de acord si se impotrivea mereu spunand ca o fac de rusine. Dar eu mi-am urmat chemarea, m-am casatorit si am fost hirotonit preot.

La trei ani dupa hirotonirea mea a murit si mama. I-am facut cele necesare si am ingropat-o.

Intr-o zi, trecand pe langa cimitir, am intrat sa-i aprind candela de la mormant. Nu aveam epitrahilul cu mine ca sa-I fac trisaghion. I-am aprins candela si m-am asezat pe bordura de la mormant si am inceput sa ma rog pentru ea. M-a cuprins ca un fel de ameteala si am vazut ca mormintele din jur au inceput sa se deschida si iesind cei morti, strigau la mine:”Ajutor! Ajutor! Ajutor! Te rugam, ajuta-ne, sa faci parastase pentru noi”. S-a deschis si mormantul mamei mele si a inceput si ea sa zica:”Ajuta-ma, fiule! Te rog, ajuta-ma!”

Atunci nu am mai rezistat, m-am ridicat si am fugit afara din cimitir. Imi tremurau picioarele de frica. M-am dus acasa si i-am zis preotesei:” De azi inainte voi sluji trei ani de zile Sfanta Liturghie zilnic si voi face parastas cu coliva pentru sufletul mamei mele si al celorlalti morti din cimitir.”

Si am inceput Sfanta Liturghie si cu parastase pomenind pe toti din cimitir. Dupa un timp, am inceput sa vad sufletele celor adormiti in timp ce ii pomeneam si imi ziceau: ”Multumesc! Multumesc! Multumesc! Mi-era frig si acum mi-e bine. Sufeream, dar acum sunt bine. Multumesc pentru ajutor”.

Acum toti erau veseli si imi zambeau. Atunci am inteles cat de mult pot fi ajutati cei adormiti prin pomenirea la Sfanta Liturghie si la Parastas.

 

 

(sursa: Povestiri duhovnicesti-monah Pimen Vlad).

DESPRE DRAGOSTE

 

DRAGOSTEA DE DUMNEZEU

 

“ Cu toate ca dragostea lui Dumnezeu este o virtute, trebuie sa stim ca ea totusi este cea mai puternica in lucrare, si lucreaza toate poruncile lui.” (Sfantul Vasile cel Mare)

“Fiti curajosi si puternici, straduiti-va neincetat sa hraniti si sa inmultiti dragostea catre Dumnezeu, ca astfel sa sporeasca cele daruite voua de El.” (Sfantul Vasile cel Mare)

“Toate cele rele sunt aduse intru nelucrare prin dobandirea dragostei desavarsite catre Dumnezeu.” (Sfantul Efrem Sirul)

“Cel ce iubeste smerenia, aceluia ii este usor sa iubeasca si pe Dumnezeu, iar cel ce iubeste mandria, acela Il uraste pe Dumnezeu.” (Sfantul Efrem Sirul)

“Nu doar cand intri in biserica sa-L iubesti pe Domnul, ci si cand te afli pe cale si cand mananci si cand vorbesti sa ai pomenirea Lui si dragostea si daruirea fata de El.” (Sfantul Macarie Egipteanul)

(sursa: Sfintii Parinti despre Credinta, Nadejde si Dragoste)

POVESTIRE

 

SFANTUL ANTONIE CEL MARE

 

Ieri m-a sunat o crestina a carei familie o am aproape de suflet si mi-a spus cum i-a ajutat Sfantul Antonie chiar de ziua praznuirii lui.

 Fiind plecati cu treburi in afara tarii, au intarziat sa plateasca factura la curentul electric la timp, care ajunsese la o suma destul de mare 2800 lei. Au o casa marisoara si caldura o au tot pe curent. Iar acum, pe timp de iarna, s-a adunat mai mult decat in celelalte luni. Inainte plateau cate 1000 lei sau cel mult 1500 lei. Acum fiind si sfarsit de an li s-a spus ca s-au facut calculele pe tot anul. Intre timp le-a venit si o scrisoare prin care erau instiintati ca le taie curentul daca nu-l platesc in cateva zile. Pe 17 ianuarie crestina s-a dus la biserica la Sfanta Liturghie rugandu-se Sfantului sa o ajute, caci a doua zi trebuia sa plece din nou in strainatate.

 Inainte de a pleca de la biserica i-a dat bani unei nepoate sa mearga sa plateasca curentul. Nepoata s-a dus la un bancomat, dar cand a bagat codul i-a aparut ca are datorii zero la curent. A incercat din nou, dar la fel.

 Apoi a sunat la cei cu curentul si a intrebat care este situatia, ce se intampla cu plata curentului. Cei de acolo i-au spus ca s-a facut din nou o rectificare pe tot anul si nu trebuie sa mai plateasca nimic. Deci sunt la zi cu plata curentului. Toate acestea se desfasurau pe cand crestina era in biserica si se ruga.

 Cand s-a intros acasa, i-a spus nepoata care e situatia cu plata curentului. Atunci a inteles ca a fost lucrarea Sfantului Antonie, caruia i s-a rugat si i-a lasat si un pomlenic. Chiar daca nu s-a rugat pentru datoria la curent, Dumnezeu si sfintii s-au hotarat sa intervina. Si aici vreau sa spun ca aceasta crestina da zilnic cate 12 pachetele cu mancare la saraci. Mai mult, ajuta ori de cate ori are posibilitatea. De aceea este ajutata si ea si familia ei de multe ori de mila lui Dumnezeu.

Pentru ca a citit toate cartile pe care le-am scris, s-a gandit sa ma sune si sa-mi spuna cum i-a ajutat Sfantul Antonie cel Mare.

 

 

(sursa: Povestiri duhovnicesti-monah Pimen Vlad).