Din evlavia Sfintei Rusii (XVII)
Sfantul
Serafim de Sarov (+1 ianuarie 1833), adevaratul si credinciosul rob al lui Dumnezeu,
nevoitorul aspru, instrainatul cu totul de cugetarile si voile lumesti, cel
care s-a curatat pe sine cu infranarea si cu neincetata rugaciune, devenind
astfel locas al Duhului Sfant, si-a cunoscut apropierea sfarsitului sau. Unora dintre
frati le spunea:
-Viata
mea s-a scurtat. Cu sufletul ma simt ca si cum as fi m-as fi nascut, dar trupeste
sunt deja mort.
La
1 ianuarie 1833, intr-o zi de Duminica, a venit pentru ultima oara in biserica
iubitilor lui Sfinti Zosima si Savatie. Dupa ce a sarutat toate icoanele si a
aprins peste tot lumanari, a cerut mijlocirea Sfintilor in rugaciunea pe care a
facut-o. Apoi s-a impartasit cu Prea Curatele Taine “si-a luat ramas bun de la
fratii ce erau in biserica, i-a binecuvantat pe toti, i-a sarutat” si le-a spus
urmatoarele:
-Mantuiti-va!
Nu va imputinati cu sufletul! Privegheati, caci vi se pregatesc cununi!
Apoi
a sarutat Crucea si icoana Maicii Domnului, pe care peste putin timp avea sa o
vada vie de-a dreapta Fiului ei. A iesit din biserica prin usa de miazanoapte a
Sfantului Altar si s-a indreptat spre chilia sa.
La
2 ianuarie nimeni nu l-a mai vazut pe Cuviosul Serafim de la Sarov, marele
Staret al intregii Rusii. Afara era inca intuneric. De indata ce s-au ivit zorile,
parintii au fortat usa chiliei Staretului si au intrat inauntru. Parintele Serafim,
cu capul descoperit si imbracat in dulama lui alba, statea in genunghi inaintea
indragitei lui icoane a Maicii Domnului Milostiva. La gat avea atarnata crucea
metalica pe care i-o daruise mama sa. Mainile ii erau incrucisate pe piept, ca
si cum se ruga inca Maicii Domnului si ii cerea sa mijloceasca la Fiul ei
pentru marea lui calatorie. “Pe analogul ce se afla inaintea icoanei Maicii
Domnului era o carte de rugaciuni deschisa din care citea”. Ochii ii erau
inchisi, iar fata preschimbata.
Parintii
credeau ca Staretul doarme. De aceea au si incercat si sa-l destepte, dar
Staretul adormise “somnul dreptilor”.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu