Despre Maica Domnului

 Descoperiri Dumnezeiesti-Slujitor al Duhului

Ca sa invredniceasca cineva de o descoperire dumnezeiasca, inima lui trebuie sa fi devenit salas al Duhului Sfant. De asemenea trebuie sa-si curete trupul prin postiri si privegheri si sa-si omoare cugetarea trupeasca prin diferite rele patimiri: sa-si spele intinaciunea inimii cu lacrimi, sa-si lumineze sufletul cu dumnezeiasca Lumina prin rugaciune si studierea cuvantului lui Dumnezeu si a invataturilor Sfintilor Parinti, sa se curateasca prin lepadarea voii proprii de dorintele trupului si sa slujeasca numai voii Duhului. Unul ca acesta paseste in fiecare zi pe calea Domnului si primeste intelepciune, putere, cunoastere adevarata a fiintelor.

Unul ca acesta dispretuieste lucrurile omenesti si isi curata inima si mintea. Aceasta curatire este o lucrare duhovniceasca prin care omul se slobozeste de lucrurile, de noimele si de cuvintele patimase si dobandeste adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Dragostea fata de Dumnezeu cere si implinirea “a toata porunca lui Dumnezeu din Vechiul si Noul Testament, care aduce tot binele veacului ce va sa fie” (Sfantul Isihie Sinaitul). Cu o astfel de dragoste izbusteste de asemenea sa “Il vada pe Dumnezeu, Care este sfarsitul cel mai de pe urma al bunatatilor” (Sfantul Maxim marturisitorul).

Printre cele absolut necesare in viata duhovniceasca este si rugaciunea. Proorocul spune: “Asteptand am asteptat pe Domnul si a cautat spre mine si a auzit rugaciunea mea”. Prin rugaciune crestinul pastreaza comuniunea si legatura cu Dumnezeu si face cu putinta cele cu neputinta si de neizbutit.

Cel care nu se micsoreaza pe sine ca vamesul inaintea maretiei dumnezesti lui Dumnezeu, nu poate fi invrednicit de descoperiri dumnezeiesti. Smerenia ajuta la curatirea sufletului si mareste dorinta de a dobandi vistieriile cele vesnice. Ea ne face cetateni ai Ierusalimului de sus. Smerenia, atunci cand intra in adancul sufletului, ajutata fiind de lacrimi, face pe sufletul iubitor de Dumnezeu sa se invredniceasca de vedenii dumnezeiesti, precum spune Proorocul Isaia: “O, ticalosul de mine! M-am umilit, fiindca sunt om si, buze necurate avand si locuind in mijlocul unui popor cu buze necurate, pe Imparatul, Domnul Savaot L-am vazut cu ochii mei”.

Sa adaugam la aceste virtuti duhovnicesti si implinirea de catre crestin a “poruncii celei noi”. Porunca cea noua, porunca dragostei, intotdeauna trebuie sa aiba locul ei in inima noastra si sa stapaneasca in ea, pentru ca inima sa poata primi revarsarile de lumina ale Duhului. Lucrarea dragostei, pentru a putea fi desavarsita, trebuie sa se reverse si asupra vrajmasilor nostri.

Lucrarea tuturor acestor virtutir duce la sfintire. Aceasta trebuie sa cautam intotdeauna. Nu numai infranarea trupului, ci mai ales zdrobirea inimii cu metanii dese, cu suspinuri “sting cuptorul trupului, pe care imparatul Babilonului il aprinde in fiecare zi cu atatarea poftelor”.

La acestea sa adaugam o puternica arma in razboiul duhovnicesc, si anume privigherea cea dupa Dumnezeu:

“Caci precum paza din timpul zilei pricinuieste sfintenia din timpul noptii, tot astfel si privegherea de noapte facuta dupa Dumnezeu precede curatia sufletului din timpul zilei” (Sfantul Ioan Cassian). Si atunci “vom vedea maretiile lui Dumnezeu” (Cuviosul Teodor al Edesei).

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)