Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (XX)

Cuviosul Nicodim (+3 iulie 1640) s-a nascut pe la mijlocul veacului al XVI-lea in satul Ivancova de langa orasul Rostov. Numele lui de botez era Nichita. De mic copil se vedea inclinatia lui catre o viata duhovniceasca. Odata, in timp ce pastea oile, a auzit o voce:

-Nicodime! Nicodime!

Acest glas dumnezeiesc a fost dovada chemarii sale la viata monahala. Dupa ce a ramas orfan de amandoi parintii, a mers la Kuliski. Stravazatorul staret Ilie, care in acele clipe dadea sfaturi folositoare de suflet in fata unei multimi de oameni, de indata ce l-a vazut a rostit un cuvant proorocesc:

-Cum de a venit la noi pustnicul din Koziunk?

La manastirea Tuntov din Moscova, Nichita a primit schima ingereasca de la egumen, care l-a numit Nicodim. Se lepadase cu totul de voia sa si isi curata sufletul cu nevointe ascetice, supravegheat fiind de egumenul Pafnutie. Cand acesta a devenit mitropolit de Krutita, l-a luat pe Nicodim cu el. Insa pe parintele Nicodim dintotdeauna l-a atras singuratatea. Sufletul sau nu putea suporta zgomotul orasului. Mitropolitul Pafnutie, fiind si el un iubitor al vietii pustincesti, i-a dat blagoslovenie parintelui Nicodim sa se retraga. Ca binecuvantare, i-a dat o copie a icoanei Maicii Domnului de la Vladimir.

Impreuna cu parintele Serapion, s-a stabilit langa lacul Koza si apoi in pustia Koziunk, fugind de slava si de cinstea oamenilor. Zilele si le petrecea in post si in infranare aspra, in priveghere neintrerupta – dormea foarte putin in picioare – si in rugaciuni cu lacrimi. Si astfel, cu ajutorul Maicii Domnului a izbutit sa-si mortifice trupul si sa-si imblanzeasca firea.

“Intr-o zi, scrie primul biograf al Cuviosului Nicodim, apele raului Koziunk s-au umflat atat de mult, incat au trecut de maluri si au inundat toata zona aceea. Apele au navalit in chilia Cuviosului, deoarece aceasta se afla langa rau. Doar acoperisul se mai vedea. Atunci Cuviosul a luat icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de la Vladimir, s-a urcat pe acoperisul chiliei sale, a stat acolo ca un stalpnic si s-a rugat cu lacrimi citind psalmi. A stat acolo rugandu-se cu lacrimi pana ce apele s-au reras, au intrat in matca lor si si-au continuat curgerea lor fireasca”.

Altadata, in timpul verii, i-a luat foc chilia. Si iarasi rugaciunea sa fierbinte si cu lacrimi, facuta inaintea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului, i-a pazit chilia.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)