Din evlavia Sfintei Rusii (X)
Staretul
Leonid de la Optina (1768-1841) a fost un om al lui Dumnezeu. Toata viata sa a
fost o continua jertfire de sine. A dobandit iubirea de aproapele, iar
ascultarea sa era pilduitoare. Era de asemenea un nevoitor aspru si un
pastrator fidel al traditiilor patristice. Pentru toate acestea a devenit o
faclie luminoasa a miilor de crestini ce veneau la Manastirea Optina.
Dar
intr-o zi trebuia ca si aceasta stea sa se stinga, deoarece “moartea a trecut
pe la toti oamenii”. Pe langa toate harismele pe care i le-a daruit Dumnezeu,
i-a fost data si aceea de a-si cunoaste de mai inainte ziua mutarii sale “din
moarte la viata”.
La
11 octombrie 1841 Staretul Leonid, incredintat fiind ca toate s-au terminat, a
inceput sa-si faca semnul Sfintei Cruci si sa spuna:
“Slava
Tie, Doamne, Slava tie!
Mila
Ta, Doamne, sa ma urmeze!”.
In
timp ce spunea aceste cuvinte, inima a inceput sa i se umple de bucurie, iar
fata sa-i straluceasca.
Apoi
si-a intors privirea spre icoana fiicei lui Dumnezeu, Maria, si Preacurata
Maica a Domnului si a spus:
-Maica
Domnului, roaga-te pentru noi!
Si
astfel, cu numele Maicii Domnului pe buze, si-a dat sufletul.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu