Din evlavia Sfintei Rusii (XVI)
Sfantul
Alexandru de Svirsk (+ 30 august 1533), cand a simtit ca i s-a apropiat vremea
plecarii sale spre Cer, a chemat pe parintii si pe fratii manastirii si le-a
dat ultimele sale sfaturi duhovnicesti:
-Vremea
plecarii mele a venit. Va incredintez Atotputernicului Dumnezeu si Presfintei
Sale Maici. Fie ca ea sa va fie scapare si zid impotriva tuturor atacurilor
vrajmasului!
Atat
de mare era dragostea Sfantului Alexandru pentru Maica Domnului, incat si in
ultima clipa a vietii sale o avea in inima si pe buze. De aceea si turma lui
cea duhovniceasca a incredintat-o Pastorului cel bun si Maicii Sale”.
Dupa
ce Cuviosul s-a rugat Domnului “pentru pacea lumii, pentru bunastarea Sfintelor
Biserici si pentru mantuirea sa si dupa ce a dat fratilor ultima sarutare’, a
rostit cu mainile inaltate spre Cer:
-Doamne,
in mainile Tale imi dau duhul meu! Si avand-o inaintea ochilor lui pe Maica
Domnului, pentru care avea o deosebita dragoste, a lasat pe pamant “vasul de
lut” ca sa mearga in patria celor “fericiti” si in “locasurile celor ce
praznuiesc”.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu