Din evlavia Sfintei Rusii (XIV)
La
9 mai 1911 Sfantul Iosif de la Optina (1837-1911) se pregatea sa plece din
trupul sau stricacios si sa se mute “la viata cea nestricata”. Toata viata a
avut lepadare de sine, a urmat pe Hristos si s-a hranit cu dorirea celor
dumnezeiesti, ridicandu-se mai presus de cele pamantesti. Si-a omorat cugetarea
trupeasca si s-a aratat locas al Harului facator de viata al Duhului Sfant. Pentru
aceasta a primit moartea cu seninate, caci era inceputul vietii vesnice
impreuna cu Domnul sauIiisus Hristos.
Egumenul
Optinei, Xenofont, arata o grija deosebita pentru Parintele Iosif. De aceea a
dat porunca ca sa se faca pentru el rugaciuni neintrerupte. “Mai mult decat
atat, la 20 aprilie 1911, egumenul a poruncit ca sa fie adusa in chilia Parintelui
Iosif icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din schit. Inaintea ei
fratimea canta Paraclise. Apoi au adus si icoana facatoare de minuni a Maicii
Domnului de la Kazan, care se afla la manastirea Optina”.
La
9 mai “clopotul schitului a vestit ca pamanteasca calatorie a Parintelui Iosif
luase sfarsit”, vegheat la capatai de cele doua preaiubite icoane facatoare de
minuni ale Maicii Domnului din Kazan si cea a schitului, inaintea carora se
rugase de atatea ori pentru sine, pentru ucenicii lui si pentru toata lumea.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu