Jurnal

 Jurnal….ocazional

Afara, este o vreme caniculara, cu temperaturi ridicate in termometru. Dar, nu trebuie sa uitam ca este vara, ca de maine incepe luna lui cuptor. E cald, asa este, insa sunt convinsa ca tot disconfortul este accentuat, pe de o parte, de stirile alarmiste difuzate pe toate programele TV (Slava Domnului ca nu ma mai uit), iar pe de alta parte am devenit toti vesnic nemultumiti: daca vin cativa fulgi de zapada ne vaitam (vaii, ninge si este nasol. A trebuit sa dau zapada, e greu sa incalzesc masina, etc), daca ploua, iar ne vaitam (aoleu, ce vreme este afara, o vreme de…., nu se mai termina, etc), daca bate vantul, iar nu este bine (ma enerveaza vantul, uff, nu se mai opreste, ca mi-a stricat coafura, mi-a stricat nu mai stiu ce, etc), iar de caldura nu mai zic: jale si durere. Insa sunt foarte putini cei care spun: Slava lui Dumnezeu pentru aceasta vreme. Cand am fost la parinti, ma uitam la lanurile frumoase de cereale, care abia asteapta sa fie recoltate, la porumbul verde si crescut “ca din apa”, dar si la pomii fructiferi incarcati de roade. Ce buna a fost apa de ploaie din aceasta primavara. Din pacate, nici asa nu este bine, pentru ca sunt prea multe🤦‍♀️🤷‍♀️.

Ma gandesc: ca, in sfarsit, este pe cale sa mi se implineasca un vis. Am sa va vorbesc despre el la momentul oportun, insa tot pot spune ceva.  Dintotdeauna mi-au placut copiii: am visat sa fiu medic pediatru (am încercat chiar sa imi conving parintii sa dau la Facultatea de Medicina, insa nu am reusit), mi-am dorit sa fiu profesor, învățător, insa nu acesta a fost planul lui Dumnezeu. De șapte, ani impreuna cu copiii de la Centrul Educational de la Parohie (un centru unde vin copiii enoriasilor si prieteni ai acestora) facem lucruri minunate impreuna. De aici mi-a venit ideea.

Sunt recunoscatoare:

-pentru weekendul petrecut impreuna cu nepotii. Ne-am bucurat unii de altii. Sambata a fost o zi de vara minunata, asa ca dimineata am plecat la parintii mei la tara, pentru ca au o curte minunata, iar piciulinii bunicii se puteau juca in voie. Si asa a fost. Le-am luat piscinuta, iar mama si tata au incalzit continuu apa pentru stranepoti 😂😂.

Seara, ne-am plimbat, pe Bulevardul cu Castani, din Ploiesti si am fost melomani😁

Dar si mici cercetări

 Duminica insa, fiind mult prea cald pentru ei, am fost la biserica, s-au impartasit si, dupa o scurta oprire la Mc Donalds, am mers acasa si am facut sala de cinema, dar si de joaca.

-pentru faptul ca, lucrand intr-un birou mai mare, putem tine geamul deschis si astfel ma bucur de aer;

-pentru ca nasul meu se desfunda. Am o luna de zile de cand nu mai iau nici un fel de tratament pentru alergie si ma simt din ce in ce mai bine. Slava lui Dumnezeu si Maicii Sale!

-pentru faptul ca sunt consecventa la lectiile de germana de pe Duolingo. Imi doresc sa am timp si sa lucrez exercitii in limba germanain mod clasic, pentru ca mi se pare ca tot cu creionul pe hartie se invata mai bine.

Bucatarie: Desi cald afara, aseara tarziu si pana spre miezul noptii, am pregatit pentru o colega pateuri cu diferite umpluturi, dar si o prajitura cu foi de miere. M-am bucurat ca am avut iar ocazia de a gati clasic. Fericirea a fost si mai mare dimineata, cand toata lumea a savurat cu placere preparatele. Azi insa a urmat partea mai putin frumoasa: restabilirea ordinii in bucatarie, insa sotul meu este un ajutor de nădejde si totul s-a rezolvat mai repede.

Mesteresc: - crosetez si tricotez cu drag, incercand sa finalizeze proiectele incepute.

Citesc – carti pentru suflet. Am citit "Sfinti...langa noi", o carte in care parintele Bithas arata ca langa noi pot fi multi sfinti. A doua carte citita a fost "Pilde pentru suflet", scrisa de Părintele Pimen.

Urmaresc – nu urmaresc nici un serial.

O fotografie: