Maica Domnului salvează prin Sfânta icoană pe pictorul care era să se prăbuşească
În
ţara Flandrei, un pictor evlavios picta icoana Maicii Precistei, pe cât putea mai
frumos; iar pe căpetenia diavolilor, cum putea mai urât. Odinioară i s-a arătat
lui duhul cel necurat şi s-a lăudat, cu mare mânie, că-l va pedepsi de va mai
zugrăvi chipul lui atât de urât. Pictorul din acel ceas şi mai mult s-a
îndemnat a supăra pe duhul cel rău prin acest lucru. Într-una din zile, pe când
picta la lucrarea unei biserici şi se afla sus pe schelă, avea de executat
chipul Maicii Domnului cu Dumnezeiescul Prunc în braţe. El lucra cu multă râvnă
şi dragoste, căutând să redea Chipului Sfânt cele mai nobile şi plăcute
trăsături; iar pe mai-marele diavolilor din contră, l-a pictat cât s-a putut
mai monstruos, sub picioarele Sfinţiei Sale. Pe când lucra la terminarea
acestei icoane, aflându-se sus pe schelă, deodată, din ispită diavolească, s-a
pornit în biserică un vifor mare, care i-a surpat toată schelăria de sub el,
fiind în pericol să se prăbuşească. Văzând pericolul în care se află, mai
înainte de a cădea, a strigat cu glas mare către Maica Domnului să-l salveze.
În acea clipă, chipul Ei din icoană a întins mâna şi l-a susţinut pe pictor,
până ce oamenii au venit în ajutorul lui. Astfel, intervenind grabnic, Maica Domnului
salvează de la moarte sigură pe robul Ei care, ca drept mulţumire, a lucrat cu
şi mai multă dragoste şi râvnă la împodobirea bisericii cu Chipuri Sfinte (235,
Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).
(Minunile
Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu