Din evlavia Sfintei Rusii (XIII)
Sfantul
Serghie de Radonej s-a nevoit toata viata avand in minte neincetata pomenire a
mortii. Cu sase luni inainte de plecarea sufletului sau spre “sanurile lui
Avraam” si-a cunoscut moartea. In fiecare zi Cuviosul simtea tot mai mult neputinta vasului sau de lut. De aceea, ca un parinte
iubitor de fii i-a adunat pe toti fratii manastirii pentru a le da ultimele
sale sfaturi si indrumari.
-Ramaneti
credinciosi Maicii noastre Ortodoxia si pastrati intre voi legatura dragostei!
Domnul ma cheama la locasurile Sale. Imi iau ramas bun de la voi si va
incredintez purtarii de grija a Domnului si a Maicii Lui. Fie ca El sa va fie
scapare si zid nebiruit impotriva vazutelor si nevazutelor curse si atacuri ale
vrajmasilor!
Dupa
ce s-a impartasit cu Prea Curatele Taine, si-a ridicat mainile spre cer, “s-a
rugat si si-a dat curatul si sfantul sau suflet lui Dumnezeu la 25 septembrie
1392, la varsta de optzeci si sapte de ani. Acolo avea sa o intalneasca pe
Maica Domnului, pe care atat de mult a iubit-o”.
(Patericul
Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu